Politica de reformare a administrației locale, inițial programată pentru 2025, a fost amânată astfel încât măsurile concrete sunt mutate spre 2027, iar discuțiile se desfășoară în principal între ministere și primării. Reformele care ar fi redus personalul din primării și consilii județene sunt repetat amânate, iar impactul lor se reflectă rapid în calculele bugetare și în proiecțiile privind TVA.
Istoria recentă a administrației publice din România arată că modificările structurale se implementează greu și adesea sunt negociate îndelung înainte de aplicare. Premierul Ilie Bolojan a spus că pachetul 2 de măsuri de corecție bugetară, ce urma să includă și „dimensionarea” administrației, va fi transparentizat și comunicat ministerelor. Scopul este ajustarea volumului administrației la realitate, însă, în locul concedierilor imediate, se oferă o perioadă de un an în care unitățile administrative pot alege fie reducerea efectivă a posturilor, fie diminuarea fondului de salarii. Practic, reforma devine mai flexibilă și întârzie: disponibilizările planificate pentru 2025 pot fi amânate până în 2027, iar reducerile de posturi ar urma să fie aplicate abia atunci.
Consultanți fiscali și analiști au reacționat prompt: Adrian Bența avertizează că, dacă reformele de cheltuieli rămân neterminate, guvernul va fi nevoit să caute resurse în altă parte, în principal de la contribuabilii din sectorul privat. El susține că sistemul public nu se poate reforma din interior, ci doar sub presiune externă, iar actorii politici din afara funcțiilor publice ar putea forța schimbări. Gabriel Biriș merge mai departe și spune că amânarea echivalează practic cu anularea reformei, argumentând că următorii ani includ un ciclu politic în care PSD ar putea reveni la guvernare și, în opinia sa, nu are un portofoliu favorabil eficienței. Biriș mai atrage atenția și din perspectiva fiscală: amânarea reducerii cheltuielilor îl determină să pregătească publicul pentru o posibilă creștere a TVA-ului, eventual până la 24% pe termen mediu, și se așteaptă ca discuția despre TVA să reapară la finalul anului.
Din punct de vedere tehnic, observatorii bugetelor reamintesc cifrele din planurile anterioare: ministerul Dezvoltării, Cseke Attila, estimate eficientizările la nivel local la 1, 7 miliarde lei. Propunerea ar fi tăiat circa 13.000 de posturi, adică aproximativ 10% din totalul angajărilor la nivel local. Totuși, ministrul a confirmat că în 2026 va fi aplicată o măsură tranzitorie, permițând fie reducerea numărului de posturi, fie diminuarea cheltuielilor de personal cu 10%, iar acțiuni mai concrete asupra posturilor ar urma a fi implementate în 2027. Cseke Attila a subliniat că acele unități administrativ-teritoriale „bine gospodărite” nu vor fi afectate, în jur de 700 de UAT-uri ar scăpa de aplicarea procentului de reducere, având în vedere că multe posturi sunt oricum vacante.
Pe scurt, planul inițial s-a transformat într-un calendar mai lent și mai flexibil. Motivele sunt practice, negocieri politice, cicluri electorale, presiuni din interiorul administrației, , dar și financiare: fără reducerea cheltuielilor publice rămâne întrebarea de unde vor veni economiile necesare pentru respectarea țintelor de deficit. Analizele fiscale ale specialiștilor semnalează un risc palpabil: revenirea discuției despre TVA și posibilitatea unor creșteri semnificative în anii următori, în funcție de succesul restructurării administrației.
Tema centrală a amânării este familiară: reformele profunde ale aparatului public sunt adesea blocate de jocuri politice și considerente electorale. Datele ministrului și comentariile consultanților arată cum o reformă tergiversată poate muta povara ajustării către alte instrumente fiscale, precum TVA. Exemple concrete sunt cele 13.000 de posturi propuse pentru reducere, suma estimată de 1, 7 miliarde lei și posibilitatea ca aplicarea efectivă a măsurilor să fie deviată spre 2027. Aceasta ridică întrebări despre eficiența planificării publice și despre prioritățile pe termen lung în politicile fiscale și administrative. Cum credeți că ar trebui echilibrate reformele din administrație cu măsurile fiscale pentru a evita presiunea asupra mediului privat?
Fii primul care comentează