Alianţa pentru Agricultură şi Cooperare solicită României să oprească procedura simplificată privind acordul UE‑Mercosur

De când se discută despre acorduri comerciale între blocuri majore, de la tratatele postbelice până la negocierile actuale ale UE, apare aceeaşi întrebare: cine are de câştigat şi cine pierde? Alianţa pentru Agricultură şi Cooperare (AAC) solicită autorităţilor din România să împiedice, pe toate căile, orice accelerare a procedurii de ratificare a acordului UE‑Mercosur, susţinând că, în forma sa actuală, acesta ar produce pagube semnificative fermierilor români şi europeni.

Reprezentanţii AAC susţin că, în ciuda poziţiei influente din cadrul Comisiei Europene, acordul UE‑Mercosur nu a fost niciodată atât de dăunător pentru sectorul agricol şi pentru mediul rural. Ei cer României să respingă o procedură simplificată şi să urmeze traseul legal obişnuit. Mesajul vizează direct persoane publice: primarul general Nicuşor Dan, premierul Ilie Bolojan şi miniştrii Oana Ţoiu, Radu Miruţă şi Florin Barbu. Dacă acordul nu va fi modificat în beneficiul agriculturii, AAC afirmă că România ar trebui să îl respingă la nivel naţional.

Organizaţia avertizează că presa a menţionat recent intenţia Comisiei de a prezenta acordul într‑un „moment favorabil”, după cum îl numeşte Bruxelles‑ul. AAC consideră că a supune ratificării un text fără schimbări substanţiale, adoptat printr‑o procedură asemănătoare impunerii politice, ar transmite un mesaj negativ, mai ales în contextul anunţurilor din vară privind reduceri de buget pentru agricultură, slăbirea unor componente ale Politicii Agricole Comune şi concesii în alte acorduri comerciale. Toate acestea, în opinia AAC, indică faptul că agricultura europeană nu ocupă prioritara poziţie promisă la începutul mandatului preşedintei Comisiei Europene.

Alianţa pentru Agricultură şi Cooperare reuneşte organizaţii importante din România: Federaţia Naţională PRO AGRO, Liga Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România – LAPAR, Uniunea Naţională de Ramură a Cooperativelor din Sectorul Vegetal – UNCSV şi Asociaţia Forţa Fermierilor – AFF. Mesajul lor promovează protecţia fermierilor şi a comunităţilor rurale, echilibrând interese economice şi sociale care pot fi afectate de un acord comercial extins.

Între timp, Comisia Europeană a transmis Consiliului propunerile pentru semnarea Acordului de parteneriat UE‑Mercosur şi a Acordului global modernizat UE‑Mexic. Executivul comunitar susţine că aceste parteneriate ar putea genera oportunităţi de export în valoare de miliarde de euro pentru companiile europene, susţinând creşterea economică, protejând locuri de muncă şi consolidând lanţurile valorice, oferind acces la surse suplimentare de materii prime şi factori de producţie. Acordul cu Argentina, Brazilia, Paraguay şi Uruguay ar crea cea mai mare zonă de liber schimb din lume, cu peste 700 de milioane de consumatori, iar un prim beneficiu menţionat este reducerea tarifelor pentru produse industriale precum autoturisme (în prezent 35%), utilaje (14–20%) şi produse farmaceutice (până la 14%).

Estimările Commission arată o potenţială creştere a exporturilor UE către Mercosur de până la 39%, adică aproximativ 49 miliarde euro anual, şi susţinerea a peste 440.000 de locuri de muncă în Europa. Totuşi, aceste proiecţii se confruntă cu îngrijorările sindicatelor şi organizaţiilor agricole privind efectele asupra producătorilor locali şi asupra securităţii alimentare regionale. Acordurile APEM şi AGMM necesită aprobarea separată a Parlamentului European şi a statelor membre înainte de intrarea în vigoare, astfel că procesul decizional nu este încă finalizat.

Rămâne o problemă ce merită analizată: tensiunea dintre deschiderea pieţelor pentru industrie şi interesele specifice ale agriculturii locale. Exemplele din text, reducerea tarifelor pentru autoturisme cu 35% şi estimarea unui plus de 49 miliarde euro la exporturi, ilustrează terenul de joc: pentru sectoare industriale şi comerciale cifrele sunt promiţătoare, în timp ce fermierii şi cooperativele naţionale identifică riscuri imediate. Cum poate politica publică să împace aceste interese? Ce mecanisme de protecţie, compensare sau ajustare ar trebui negociate pentru a nu abandona comunităţile rurale?

Consider că echilibrul trebuie căutat prin negocieri care includ măsuri clare de protecţie pentru agricultori (tarife temporare, contingente, subvenţii de tranziţie), mecanisme de compensare financiară şi programe de adaptare pentru competitivitate, combinate cu evaluări riguroase de impact şi monitorizare. Astfel se poate urmări maximizarea beneficiilor la nivel macroeconomic fără a sacrifica sustenabilitatea şi coeziunea socială a zonelor rurale.