Când discutăm despre medicamente fabricate local, subiectul nu se reduce doar la fabrici și statistici, e vorba despre siguranță, locuri de muncă și autonomia sistemului de sănătate. Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a anunțat demararea unei noi etape pentru sănătate în România: extinderea producției farmaceutice și întărirea unor parteneriate strategice pe termen scurt și mediu.
Rogobete afirmă că, în prezent, doar 7–8% din consumul intern de medicamente este asigurat de industria românească. Pe scurt: majoritatea medicamentelor pe care le folosim vin din străinătate. Planul oficial își propune ca, în următorii doi ani, producția internă să crească cu 50%. Pare ambițios, dar include măsuri concrete: România dispune de 47 de fabrici de medicamente, iar programul prevede deschiderea de noi linii de producție, stimularea construirii de unități noi și investiții în cercetare și biotehnologie.
Pe lângă fabrici și echipamente, accentul cade pe oameni: pregătirea specialiștilor va face parte din efort, iar ideea este crearea unor hub-uri de inovație și distribuție care să conecteze cercetarea cu producția și piața. Oficialii văd această schimbare ca o tranziție de la dependență la siguranță și performanță, pacienții ar urma să aibă acces mai facil la medicamente critice „produse aici, acasă”, iar economia ar obține locuri de muncă, investiții și competitivitate. Rogobete a subliniat intenția de a transforma promisiunile în acțiuni concrete, nu doar în declarații.
Dincolo de efectele imediate asupra accesului și stocurilor, proiectul ridică câteva întrebări practice: cine va finanța noile unități, cât de rapid pot fi autorizate noile linii, ce termene sunt realiste pentru formarea personalului calificat și cum vor fi integrate noile capacități în lanțurile de aprovizionare existente. Totodată, investițiile în cercetare și biotehnologie pot genera oportunități pe termen lung, dacă vor fi susținute de politici stabile și parteneriate cu universități și companii farmaceutice.
Ministrul vorbește despre un obiectiv clar pe doi ani și despre cele 47 de fabrici existente. Aceste cifre conturează direcția și măsurile promise: extinderea liniilor, construirea de unități, investiții în cercetare, pregătirea specialiștilor și consolidarea hub-urilor. Politicile de sprijin, mecanismele de finanțare și calendarul implementării rămân aspecte de monitorizat pentru a evalua dacă planul se va materializa.
Alexandru Rogobete promite un acces îmbunătățit la medicamente critice produse local și un impuls economic prin crearea de noi locuri de muncă. Rămâne de observat în ce măsură investițiile în biotehnologie și formarea profesională vor genera rezultate concrete pentru pacienți și industrie. Crezi că este realist ca producția internă să crească cu 50% în doi ani în România?
Crezi că e realist ca producția internă de medicamente să crească cu 50% în doi ani, având în vedere că azi doar 7–8% e produs local, lipsa forței calificate rapidă, finanțarea incertă, timpul de autorizare pentru noi linii și necesitatea integrării cu lanțurile de aprovizionare existente?