Emma Maria Mazzenga, o alergătoare din Padova, Italia, atrage atenția cercetătorilor din Europa și SUA după ce, la 92 de ani, afișează o condiție fizică surprinzător de bună: recorduri mondiale la patru probe pentru categoria sa de vârstă și mușchi, nervi și vase de sânge analizați de specialiști pentru a afla ce anume o menține atât de activă.
Povestea ei nu sună ca un scenariu din filme, ci ca viața unei persoane care n-a renunțat la obiceiurile bune. Emma a început să alerge la 19 ani, în timpul studiilor de biologie la Universitatea din Padova, apoi s-a oprit câțiva ani pentru că familia avea nevoie de ea. A revenit la alergat la 53 de ani și, de atunci, nu s-a lăsat: aleargă de două-trei ori pe săptămână și iese zilnic la plimbare. Nu stă toată ziua în casă, spune ea, iar asta pare să fie, în bună parte, secretul.
La competiții a avut episoade memorabile. În 2012, la 79 de ani, a câștigat o cursă după ce s-a aruncat înainte pentru a depăși o adversară la linia de sosire. Anul trecut a stabilit un record la 200 de metri pentru categoria 90+, 51, 47 secunde, apoi l-a îmbunătățit cu încă o secundă. În Italia aproape că nu mai are concurență pe grupele sale de vârstă; la nivel mondial, competiția rezumă la rare cazuri.
Cercetători de la Universitatea din Pavia și de la Universitatea Marquette au analizat mușchii și nervii Emmei. Sub microscop, fibrele musculare cu contracție rapidă, cele asociate vitezei, se asemănau cu cele ale unei persoane de aproximativ 70 de ani, un rezultat bun pentru cineva de 92 de ani, dar nu excepțional. În schimb, fibrele lente, cele care țin de anduranță, arătau ca la o persoană de 20 de ani. Circulația sangvină în mușchi și căile nervoase erau de asemenea foarte bine păstrate, iar mitocondriile, „fabricile” energetice ale celulelor, se aflau într-o stare foarte bună. Coautorul studiului de la Marquette, Chris Sundberg, a explicat că fie genetică, fie stil de viață, fie o combinație a celor două pare să mențină comunicarea eficientă între creier, nervi și mușchi.
Părțile care funcționează excelent par să compenseze scăderile firești în alte zone ale mușchilor. Cercetătoarele spun că sunt planificate și alte experimente pentru a înțelege mai bine mecanismele din spatele acestei stări de sănătate musculară.
Pe plan personal, Emma a fost profesoară de științe la liceu și rămâne interesată de știință; continuă să citească reviste de specialitate și a acceptat să participe la studiu fără ezitare. Regimul ei alimentar este simplu: friptură, pește, ouă prăjite, puține paste și puțin orez, evitând mesele în cele trei ore înainte de alergare. Nu urmează diete complicate, ci preferă alimente obișnuite, bine combinate cu activitate fizică regulată.
Specialiști independenți atrag atenția că sportul este un început foarte bun, dar nu singurul ingredient necesar pentru sănătatea pe termen lung. Luigi Ferrucci, director științific la Institutul Național pentru Îmbătrânire din Baltimore, subliniază că este importantă și alimentația sănătoasă și menținerea unei minți active.
Pentru cei interesați de exemplul ei, sfatul Emmei este simplu și pragmatic: cunoaște-ți limitele, consultă medicul înainte de a începe un program de alergare și păstrează consistența. Bas Van Hooren, profesor la Universitatea Maastricht, completează că menținerea unui nivel ridicat de activitate poate reduce multe dintre efectele negative asociate cu înaintarea în vârstă și că nu e niciodată prea târziu să începi.
Emma se antrenează acum pentru cursele de 100 și 200 de metri din septembrie, la Catania, și plănuiește să revină la Pavia pentru noi teste după competiție. După aceea, va începe pregătirea pentru sezonul de sală din iarnă, dar recunoaște realist: la vârsta ei nu mai face planuri pe termen lung, preferă să decidă pe lună ce urmează.
Te gândești că ai putea introduce mai multă mișcare în rutina ta zilnică?
wow, ce poveste… dar serioz, sunt curios: oare partea aia cu fibrele lente ca la 20 de ani e strict genetic sau contează și exercițiile alea constante de intensitate mică? adica eu alerg cam 30 min pe zi mai mult încet și fac și forță ocazional, dar nu știu dacă e de ajuns să păstrez vasele și mitocondriile ok — cine a citit/studiat chestii similare are linkuri sau nume de cercetători? am văzut menționat Pavia și Marquette, dar ce protocoale exacte au folosit? (biopsie musculară, teste de VO2, EMG etc)
și altceva: dieta ei pare banală, dar oare are și suplimente? vitamina D, omega-3, sau ceva anticoagulant natural? chestia asta cu evitarea alimentelor cu 3 ore înainte de alergare pare logică, dar e vreo regulă mai precisă pentru vârstnici?
dacă cineva e din zona și știe un medic sportiv sau un kinetoterapeut pentru vârstnici, dați un semn. mi-ar prinde bine niște recomandări practice — exerciții punctuale pentru menținerea capilarelor musculare și pentru coordonare (ca să nu te împiedici la 80+), plus cum să îmbini alergarea cu antrenamentul de forță la vârste mari.
na, asta e, mulțumesc, orice sursă sau pont e binevenit.
daaa, și eu la 92 vreau mușchi de 20, dar mănânc doar covrigi 😂