Romania se află într-un moment crucial, iar pe fundalul unor îngrijorări tot mai mari legate de insolvență și instabilitate fiscală pentru anul 2025, diverse personalități din domeniul economic și politic oferă perspective variate asupra situației financiare a țării și opțiunilor disponibile. Chiar dacă Fitch Ratings a menținut perspectiva economică a României în luna august, există mult de lucru pentru a evita cele mai sumbre scenarii.
Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului Băncii Naționale a României, este o voce importantă care pledează pentru realism. El scoate în evidență tradiția României de a cheltui peste posibilități, avertizând că există riscul unei “incapacități de plată” a anumitor obligații financiare dacă nu se implementează reforme urgente. Vasilescu subliniază că acest lucru este diferit de insolvență pură, menționând că salariile și pensiile din sectorul public au prioritate și este puțin probabil să fie întrerupte. Este aproape ca o lecție de istorie, reamintind despre cele două episoade anterioare de incapacitate de plată din 1933 și 1981, care ne învață că doar austeritatea fermă și disciplina fiscală pot preveni repetarea unor astfel de crize.
Pe de altă parte, Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, lansează un alt avertisment, menționând că România se confruntă cu un risc semnificativ de recesiune în 2025, din cauza deficitului public ridicat, a costurilor de împrumut în creștere și a măsurilor de austeritate, cum ar fi majorările de taxe și înghețarea salariilor, care exercită presiune asupra finanțelor publice. Eforturile guvernului de a reduce deficitul și de a stabiliza economia vor fi esențiale pentru a decide dacă România va evita o prăbușire severă sau va suferi stagnare economică prelungită.
În contrast cu aceasta, Prim-ministrul Ilie Bolojan adoptă un ton mai alarmant, subliniind riscul foarte mare de default fără tăieri rapide de cheltuieli și reforme bugetare. El insista asupra necesității de acțiune decisivă a guvernului pentru a reduce deficitele și a restabili echilibrul fiscal, avertizând cu privire la consecințe drastice dacă situația nu se schimbă. Totuși, trebuie să ne amintim că Bolojan are rolul de a promova măsuri drastice prin Parlament, iar primul pachet de austeritate a fost adoptat în vara aceasta.
În contrast, Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal, oferă o asigurare prudentă, respingând zvonurile despre întârzieri la plăți sau înghețarea salariilor. El evidențiază eforturile guvernului de a reduce datoria publică sub 70% din PIB și de a tăia deficitele la niveluri sustenabile până în 2026, cu agenții de rating, cum ar fi Fitch, care afirmă stabilitatea fiscală relativă a României.
Un alt punct de vedere relevant vine de la Radu Burnete, consilier pe politici economice și sociale al Președintelui României, care subliniază complexitatea provocării. Burnete, expert în reformele economice și pe piața muncii, scoate în evidență faptul că România nu are în prezent dificultăți imediate de plată. Rolul său include sfaturi pentru pachete de reformă economică și strategii guvernamentale axate pe disciplina fiscală și dialogul social. El subliniază necesitatea ajustărilor în construcția bugetară pentru a evita provocările structurale și pledează pentru o elaborare a politicilor transparente și consultative pentru a restabili sănătatea fiscală pe termen mediu.
Analiștii economici și agențiile de rating subliniază riscurile persistente, cum ar fi inflația ridicată, creșterea economică mai lentă și insolvențele în creștere în sectoare esențiale, cum ar fi comerțul en gros și construcțiile. Falimentul iminent al unor jucători industriali majore, cum ar fi Liberty Galați, îngrijorează de asemenea cu privire la vulnerabilitățile care se extind dincolo de finanțele publice.
La final, se conturează o imagine a României la o răscruce. Evaluările lui Vasilescu privind riscul de “incapacitate de plată”, apelurile urgente ale lui Bolojan pentru austeritate, optimismul fiscal al lui Dăianu și susținerea pragmatică a lui Burnete pentru reforme reflectă un dezbatere complexă despre cum să navigăm prin presiuni fiscale. Stabilitatea financiară viitoare a României depinde de abilitatea guvernului de a implementa cheltuieli disciplinate, de a menține încrederea investitorilor și de a echilibra creșterea economică cu austeritatea necesară.
Voi ce părere aveți despre situația economică a României?
mie mi se pare cam încurcat totul. adica da, Vasilescu are dreptate că istoria ne arată ce se întâmplă când cheltuim peste posibilități, dar și Nazare zice ceva real: costurile împrumuturilor urcă și dacă bagi taxe + îngheți salarii o să doară economia. deci ce facem, tăiem acum scurt sau ne pregătim de o perioadă lungă de stagnare?
Bolojan pare mai tranșant, probabil pentru că trebuie să-și vândă pachetele prin parlament, dar eu tot mă întreb: tăieri rapide nu înseamnă și tăieri care lovesc sectoare productive? vezi că falimentele din industria grea (Liberty Galați etc) nu sunt doar o problemă de cash guvernamental, afectează și locuri de muncă + lanțuri de furnizare. dacă se prăbușesc firme mari, colectarea la buget scade automat.
Dăianu și Burnete sunt mai calculați și încearcă să liniștească, dar nu e destul să spui „nu sunt întârzieri” — trebuie planuri clare: restructurare datoria, prioritizare investiții, reforme pe piața muncii (da, știu, sună plictisitor dar e esențial), și mai ales transparenta. ar fi util să vedem cifre concrete: cum cobori datoria sub 70% din PIB fără să blochezi creșterea? ce impact are pe termen scurt înghețarea salariilor asupra consumului intern?
pe scurt: eu cred că riscăm fie o serie de tăieri bruște care pot sufoca creșterea, fie o amînare care ne poate aduce la limita incapacității de plată. trebuie mix: austeritate inteligentă + măsuri pro-creștere (investiții eficiente, susținerea exporturilor, fiscalitate simplificată). cine știe…poate ne ținem de reforme, poate nu. voi ce idei aveți ca propuneri concrete?
pare cam nasol pt 2025, deficitul sare, dobânzile cresc. și datoria aproape 50% din pib, nu glumă. vasilescu zice de plată întârziată, bolojan cere tăieri, daianu mai calm. eu văd consum pe datorie, importăm mult, cont curent mare. lol, dacă vine recesiune, firmele mici pică primele. poate ajută fondurile ue, dar absorbția noastră e lentă, stiu. mai bine strângem cureaua puțin acum, nu după. ms, părerea mea 🙂
vaii, iarasi toti cu teama si solutii de hartie. Nazare zice recesiune, Bolojan vrea taieturi rapide, Vasilescu vorbeşte de „incapacitate de plata” — ok, dar cine plateste factura? noi? pensionarii? nu prea. stiu ca trebuie disciplina, dar taieturi peste tot inseamna economie morta. poate sa fie nevoie de reforme reale, nu doar impozite si inghetat salarii. si da, Liberty Galați suna urat. cineva sa explice clar planul, pe scurt, fara vorbe mari. eu n-am chef de experimente si nici sa fiu cobai.