A decedat Adrian Pleșca, artistul cunoscut ca Artan; priveghiul este programat joi, 4 decembrie, de la ora 15.00, la capela Bisericii Pogorârea Sfântului Duh Titan din parcul Alexandru Ioan Cuza. Pleșca a fost o prezență permanentă în scena rock-ului alternativ românesc, alături de generații care, din anii 1980 până în prezent, au transformat subsolurile culturale ale orașului în spații de creație.
Născut la 31 martie 1961 în București, Pleșca a început de mic cu vioara, a studiat pianul și contrabasul, iar tatăl său, profesor de muzică, l-a susținut în continuarea studiilor muzicale. Un paradox al biografiei sale e legat de alegerea facultății: a absolvit Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Metalurgie, dovadă că traseele spre muzică nu sunt întotdeauna drepte. Spiritul său carismatic și umorul său fin i-au asigurat o legătură strânsă cu publicul, rămânând în memoria colectivă ca un fel de antierou autohton.
A cofondat formațiile Timpuri Noi în 1982 și Partizan în 2001, proiecte care au marcat scena alternativă de la noi. Fanii au primit vestea cu tristețe, iar surse medicale au confirmat pentru Cotidianul.ro că Pleșca a murit la Spitalul Sfântul Pantelimon, după ce ar fi suferit un AVC; potrivit relatărilor, ar fi făcut rău în parc înainte de a fi dus la spital. Priveghiul anunțat se ține în capela din parcul Titan, iar înmormântarea este programată vineri la cimitirul Pantelimon 2.
Pe 17 decembrie, la Quantic, va avea loc un concert-tribut intitulat Adio, Everest al Rock-ului Românesc!, care va reuni amintiri, colaje și invitați, Complici Muzicali Partizan, iar cu acea ocazie va fi lansat vinilul albumului Am cu ce. Evenimentul pare gândit atât pentru a celebra parcursul artistic, cât și pentru a păstra vie moștenirea muzicală pe care Pleșca a creat-o prin concerte și înregistrări pe suport fizic.
Concertul-tribut programat pe 17 decembrie la Quantic adună amintiri, invitați și lansarea vinilului albumului Am cu ce. Astfel de gesturi arată că muzica lui Pleșca rămâne vie în locuri ca Quantic, formate nu doar de artiști, ci și de public. Vă gândiți să mergeți la tribut sau să căutați vinilul Am cu ce?
Fii primul care comentează