Medicul Adrian Marinescu, conducătorul Institutului Matei Balș din București, vorbește despre un nou val de infectări cu SARS-CoV-2 care se manifestă acum în România, explicând ce înseamnă pentru spitale, pentru copii și pentru persoanele vulnerabile.
De la debutul pandemiei am învățat că virusurile respiratorii apar în valuri; unii își amintesc valul Delta, alții își aduc aminte de restricțiile stricte din 2020–2021. Acum, după acea fază acută și după 2022, când am intrat oficial într-o perioadă de conviețuire cu SARS-CoV-2, asistăm din nou la un episod pe care specialiștii îl consideră destul de serios, deși fără o creștere a agresivității virusului. Majoritatea cazurilor semnalate sunt ușoare, asemănătoare unei viroze obișnuite, și se tratează preponderent prin măsuri simptomatice, precum antiinflamatoare, nu prin antivirale specifice pentru toți pacienții.
Marinescu atrage atenția asupra unei presiuni sporite asupra secțiilor de boli infecțioase. Pe scurt, problema nu este doar numărul de cazuri, ci și necesitatea unor paturi dedicate pentru internare, pentru persoanele cu boli cronice, vârstnici și copii mici care necesită supraveghere. La Institutul Matei Balș, de pildă, asigurarea unor saloane dedicate a devenit mai complicată în ultimele săptămâni, atât pentru copii, cât și pentru adulți. Ca măsură practică, medicul consideră util ca fiecare spital să poată prelua și trata pacienții infectați cu SARS-CoV-2, astfel încât presiunea să nu rămână concentrată doar pe câteva centre specializate.
În perspectiva începerii noului an școlar, Marinescu subliniază importanța regulilor de igienă și a responsabilității părinților: dacă un copil prezintă simptome, este recomandat să nu fie trimis la școală pentru a preveni răspândirea infecției. Aceasta rămâne o măsură simplă și eficientă, nimic spectaculos, doar bun simț aplicat.
Datele oficiale completează contextul: în perioada 25–31 august au fost raportate 3.982 de cazuri noi de COVID-19, o creștere de 3, 4% față de săptămâna anterioară. Dintre acestea, 893 sunt reinfectări, adică teste pozitive la peste 90 de zile de la o infectare anterioară. În aceeași perioadă au fost raportate nouă decese la persoane infectate, toate având comorbidități. Testarea a inclus 382 de teste RT-PCR și 27.318 teste rapide antigenice, numărul testelor rapide fiind cu 120, 3% mai mare decât în săptămâna precedentă. Rata pozitivă s-a situat la 14, 4%, în creștere cu 16, 2% față de săptămâna anterioară.
Punctul esențial nu este o mutație mai agresivă a virusului, ci gestionarea eficientă a unui val de cazuri care, deși în majoritate ușoare, pune presiune pe capacitatea spitalelor, mai ales în ceea ce privește pacienții vulnerabili. Datele INSP, 3.982 de cazuri, 893 reinfectări, 9 decese, 14, 4% rată de pozitivitate, arată că virusul continuă să circule activ. Măsurile practice rămân aceleași: igienă, monitorizarea persoanelor cu risc și evitarea transmiterii în colectivități, în special în școli. Dacă spitalele din teritoriu pot prelua pacienții infectați, presiunea asupra centrelor specializate va scădea. Ce soluții practice crezi că ar ajuta cel mai mult școlile și spitalele locale să facă față acestei perioade?
Of, iarăși… parcă ieri eram închiși în casă și acum tot revine povestea asta, mai domol dar tot cu frică. mă gândesc la bunica mea, care avea mereu o vorbă că tot ce e trecător doare mai puțin, dar parcă nu mai e la fel. copiii se bucură de școală, părinții se stresează, știrile dau cifre, spitalele scârțâie, și tot așa. stiu că majoritatea cazurilor sunt ușoare, dar când ai un pui de om sau o mătușă cu boli cronice, orice tuse te aruncă înapoi în anxietate. ar fi bine să avem mai multe paturi în județ, teste gratuite pt școli și un pic mai multă comunicare clară, nu semnale pe jumătate; un SMS simplu când e focar, chestii practice, nu întortocheate. și da, părinții să țină copiii acasă dacă sunt bolnavi, dar știu cum e, unii nu pot sta cu ei din motive financiare. parcă am pierdut ceva din siguranță în anii ăștia, nu știu, rămâne un gust amar.