Actorul Mihai Călin a stârnit un val de reacții după ce l-a criticat dur pe regizorul Sergiu Nicolaescu, în special pentru felul în care filmele acestuia ar fi modelat percepția românilor asupra istoriei. Dezbaterea s-a desfășurat pe Facebook și a adunat atât susținători, cât și critici virulenți.
Mihai Călin a spus că anumite mituri naționaliste sunt „o minciună colectivă” în care ne păcălim că suntem puternici, mari și virtuosi. El a dat exemplul formațiunii AUR și a remarcat tendința unor voci să dea lecții de spiritualitate Occidentului. Într-un pas mai dur, actorul l-a catalogat pe Sergiu Nicolaescu drept „un nenorocit, un orgolios și un plin de el” și a acuzat regizorul că a profitat de influența filmelor sale pentru a promova protocronismul și pentru a ridica figura lui Ceaușescu ca pe un nou voievod. Călin a susținut că, din cauza filmelor lui Nicolaescu, un segment al publicului a ajuns să creadă, de pildă, că Antonescu ar fi unul dintre eroii națiunii.
Postarea i-a împărțit pe internauți. Unii i-au dat dreptate și au salutat curajul criticii; alții l-au atacat sever pe Călin, apreciind că atitudinea sa este nepotrivită, mai ales când vizează pe cineva care nu se mai poate apăra. Pe pagina actorului au apărut comentarii contradictorii: laude pentru sinceritate, dar și insulte, acuzații la adresa carierei lui Călin sau amintiri emoționate despre contribuția lui Nicolaescu la cinematografia română.
Printre replici s-au regăsit și argumente mai nuanțate: unii au spus că, indiferent de opinia despre persoană, filmele lui Nicolaescu rămân parte din istoria cinematografiei române și vor continua să fie vizionate de generații viitoare; alții au subliniat că atacurile vin tardiv și că criticile ar fi trebuit adresate când autorul era în viață, pentru a putea răspunde. A mai apărut și tema comparației stilistice: unii comentatori au remarcat că Nicolaescu a preluat influențe din cinematografia franco-italiană a anilor 70-80, în timp ce alții au ripostat, menționând tipul de producții în care joacă Călin.
Discuția scoate în evidență două lucruri: pe de o parte, puterea pe care o au filmele în modelarea memoriei colective, iar pe de altă parte, polarizarea opiniilor publice când e vorba de figuri culturale controversate. Tonul schimbului de mesaje a variat de la argumente istorice la replici foarte personale, iar suma reacțiilor reflectă atât admirație pentru Nicolaescu, cât și reexaminări critice ale moștenirii lui.
Ce părere ai: contează mai mult creația artistică separată de viața persoanei sau nu putem separa cele două lucruri?
Fii primul care comentează