Coreea de Sud și Statele Unite au încheiat recent un acord complex privind securitatea și comerțul, care prevede dezvoltarea de submarine cu propulsie nucleară și extinderea capacităților sud-coreene legate de combustibilul nuclear, iar Phenianul a reacționat imediat.
Istoria peninsulei coreene e plină de episoade tensionate legate de arsenalul nuclear, de la testele repetate ale Coreei de Nord la dialoguri ezitante între Seul și Phenian, iar acest pact deschide o nouă etapă în această dinamică. Președintele sud-coreean Lee Jae Myung a confirmat încheierea înțelegerii cu Washingtonul și a spus că Seulul a obținut susținere pentru a-și extinde competențele privind îmbogățirea uraniului și gestionarea combustibilului uzat, adică elemente esențiale pentru autonomia în sectorul nuclear civil și, posibil, pentru aplicații militare conexe. Pe scurt, cooperarea tehnică convenită cu SUA include și planuri pentru nave cu propulsie nucleară, un subiect sensibil în regiune.
Răspunsul Coreei de Nord a fost rapid și dur. Agenția sa oficială, KCNA, a catalogat acordul drept o evoluție gravă care destabilizează securitatea în Asia-Pacific și care ar submina controlul nuclear la scară globală. Phenianul avertizează că înarmarea submarinelor de către Seul ar declanșa un efect de domino nuclear în regiune și ar alimenta o cursă a înarmărilor. În consecință, regimul nord-coreean afirmă că va lua contramăsuri „mai justificate și realiste” în fața a ceea ce descrie drept o intenție de confruntare a celor două state. Avertismentul capătă greutate în contextul în care presa de stat nord-coreeană a relatat în octombrie efectuarea celui de-al nouălea test al unui motor balistic, sugerând că o lansare completă a unui nou ICBM ar putea urma în lunile următoare.
Tensiunile vin însă însoțite de gesturi diplomatice contradictorii. La doar o zi după criticile nord-coreene, Seulul a propus o rundă de discuții militare cu Phenianul pentru a preveni incidentele la frontieră, prima astfel de invitație în șapte ani, iar președintele Lee s-a declarat dispus să poarte discuții mai ample, fără condiții prealabile, o abordare ce contrastează puternic cu tonul mai dur al administrației anterioare de la Seul. Astfel, simultan se intensifică cooperarea militară cu un aliat extern și se întinde o mână dialogului direct, creând o imagine ambivalentă: pregătire pentru apărare, dar și posibilă deschidere către diplomație.
Această evoluție ridică câteva întrebări practice: extinderea competențelor privind îmbogățirea uraniului și gestionarea combustibilului uzat sunt în primul rând părți ale unui sector nuclear civil avansat, însă în context geopolitic ele capătă semnificații strategice. Submarinele cu propulsie nucleară constituie tehnologii sofisticate, cu implicații pentru capacitatea de disuasiune și proiecție de forță. Pe de altă parte, orice mișcare orientată spre înarmare sau consolidare a capabilităților militare în zonă este imediat percepută de vecini ca un potențial risc, ceea ce poate stimula reacții de escaladare, după cum a subliniat Phenianul.
Noul pact dintre Seul și Washington reprezintă astfel atât o consolidare a cooperării strategice, cât și o probă pentru arhitectura de securitate din Asia de Est. O componentă importantă rămâne menținerea unor canale directe de comunicare între Coreea de Sud și Coreea de Nord pentru a preveni incidentele, propunerea Seulului de a relua discuțiile militare poate fi interpretată ca un gest practic de reducere a riscurilor imediate, chiar dacă tensiunile pe termen lung rămân ridicate. Vocile din Phenian exercită presiune și amenință cu acțiuni, iar semnalele tehnice, testele motoarelor balistice, arată că aceste amenințări nu sunt doar retorice.
Acordul invocat de Lee Jae Myung și testele nord-coreene ale motorului balistic reprezintă două repere concrete ale actualei faze a crizei. Ele ilustrează cum deciziile politice și progresele tehnologice în domeniul nuclear se influențează reciproc și pot remodela echilibrele regionale de securitate. Următorii pași vor depinde de combinația dintre consolidarea militară, presiunile din partea aliaților și deschiderea reală către dialog bilateral; fiecare mișcare poate amplifica sau reduce riscurile. Ce crezi că ar trebui făcut pentru a diminua tensiunile dintre cele două Corei?
Fii primul care comentează