De mai bine de un secol, discuțiile despre vaccinuri au generat întrebări legate de știință, încredere și libertate medicală, iar astăzi întâlnim același amestec în cazul vaccinului anti-hepatită B administrat nou-născuților. Într-o reuniune a unui comitet consultativ din SUA, membri au dezbătut dacă prima doză ar trebui amânată până la vârsta de o lună pentru sugarii născuți de mame testate negativ pentru hepatita B; discuția s-a axat mai mult pe implicațiile practice și pe încrederea părinților decât pe dovezi clare privind beneficiul clinic al amânării.
Dezbaterile au pornit de la o afirmație precisă: nu există date care să demonstreze un beneficiu pentru sugar dacă prima doză este întârziată o lună, în timp ce amânarea ar putea implica riscuri potențiale. Robert Malone, membru al panelului cunoscut pentru poziții controversate legate de vaccinurile COVID-19, a spus că propunerea nu rezidă din preocupări de siguranță sau din dovezi științifice, ci mai degrabă din necesitatea de a răspunde unei scăderi a încrederii în rândul unor părinți expuși la dezinformare. El a precizat că semnalul care a determinat această revizuire este de natură legată de încredere, nu de siguranță, accentuând disconfortul unor părinți față de administrarea vaccinului la naștere, într-un context în care consimțământul informat pare mai fragil.
Între timp, formularea propusă pentru vot a creat confuzie. Slide-ul prezentat cuprindea un text care prevedea că, dacă mama este negativă pentru hepatita B, prima doză nu se administrează până când copilul nu împlinește o lună; totuși, sugarii ar putea primi doza mai devreme în baza unei decizii individuale, numită shared clinical decision-making sau decizie clinică partajată. Psihiatrul Hibbeln a criticat imediat ambivalența: nu poți mai întâi spune „nu o dați” și apoi lăsa o portiță pentru administrare, pentru că o astfel de formulare transformă recomandarea într-un adevărat tobogan, fie se aplică în totalitate, fie nu.
Pe fondul incertitudinilor privind datele care susțin propunerea, unii membri au întrebat dacă au fost prezentate dovezi suficiente la întâlnire pentru a justifica schimbarea. Răspunsul a venit rapid: s-a propus amânarea votului fără termen, iar moțiunea a trecut cu 11 voturi pentru și 1 împotrivă; singurul care s-a opus a fost președintele comitetului, Martin Kulldorff. Astfel, decizia a fost amânată, iar întrebările rămân legate de ce informații suplimentare ar fi necesare pentru a clarifica balanța între riscuri și beneficii și despre cum ar trebui comunicate părinților opțiunile și rațiunile din spatele recomandărilor.
Partea finală a zilei a fost dedicată discuțiilor despre vaccinurile COVID-19, semn că agenda recomandarilor de vaccinare rămâne încărcată și că problemele de încredere publică și dovezi științifice vor continua să fie centrale. Trecând peste, devine evident că deciziile privind imunizările nu sunt strict tehnice, ci intersectează factori sociali, de comunicare și politici publice. Exemplul propunerii referitoare la hepatita B arată cât de esențial este să existe date solide și mesaje clare când este vorba de sănătatea copiilor, mai ales când anumite voci publice, precum Robert Malone, polarizează discuția prin afirmații controversate. Într-un astfel de context, formulările din recomandări, de la „nu se administrează” la „decizie clinică partajată”, pot modifica profund aplicabilitatea unei măsuri în practică.
ACIP a amânat votul cu 11–1; Martin Kulldorff a votat împotrivă. Rămâne de văzut cum vor fi soluționate dilemele legate de consimțământul informat la naștere, gradul de informare al părinților și criteriile care justifică amânarea unei doze. Ce informații concrete (studii despre efectele amânării, date epidemiologice sau modele de comunicare către părinți) ar trebui prezentate la următoarea ședință pentru a transforma această dezbatere într-o decizie clară și aplicabilă?
Fii primul care comentează