Accident la Ascensor da Glória din Lisabona: bilanț tragic și avertismente emise de Carris

Lisabona a fost zguduită de șoc după deraierile pe una dintre cele mai renumite linii ale orașului: funicularul Glória. Acest mijloc de transport secular, care leagă Piața Restauradores de belvedere-ul São Pedro de Alcântara din cartierul Bairro Alto, a suferit un incident grav în care și-au pierdut viața cel puțin 15 persoane, iar în jur de 20 au fost rănite.
Evenimentul a fost acoperit și de agenții internaționale, iar imagini și mesaje au circulat pe rețele, evidențiind impactul puternic asupra comunității lisaboneze. Autoritățile locale și serviciile de urgență continuă investigațiile pentru a stabili cauzele exacte ale deraierii și pentru a determina responsabilitățile. Accidentul ridică întrebări legate de întreținerea infrastructurii istorice, rolul operatorilor și comunicarea publică privind nivelul de siguranță al mijloacelor de transport.
Glória rămâne un simbol al Lisabonei, dar, din păcate, acum și locul unei tragedii ce cere clarificări. Detaliile despre victime și cauze vor fi lămurite pe măsură ce ancheta progresează, iar reacțiile autorităților, ale operatorului Carris și ale comunității vor contura răspunsurile la întrebările tehnice și administrative ridicate de incident.
Povestea Ascensor da Glória pornește în secolul al XIX-lea, când, în 1875, Nova Companhia dos Ascensores Mecânicos de Lisboa a obținut dreptul de a construi un tramvai pe Calçada da Glória. Lucrările au demarat în 1882, iar linia a fost deschisă pe 24 octombrie 1885, funcționând inițial cu un ingenios sistem de contragreutăți cu apă, apoi cu abur. Electrificarea a avut loc în 1912 în urma unui acord cu municipalitatea, iar din 1926 exploatarea a trecut în seama companiei Carris, care menține și astăzi această rută istorică. Glória nu este doar un mijloc de transport: reprezintă o emblemă a orașului, un mic fragment de istorie pe șine care atrage atât localnici, cât și vizitatori.
Ascensor da Glória, construit în 1885 și operat de Carris din 1926, a fost scena acestui eveniment tragic; bilanțul menționează cel puțin 15 morți și în jur de 20 de răniți. Ce măsuri crezi că ar trebui aplicate imediat pentru a preveni astfel de accidente pe mijloace de transport istorice?
Carris este operatorul tradițional al liniei, iar Ascensor da Glória, cunoscut și ca Glória sau Elevador da Glória în portugheză, rămâne o legătură importantă între centrul pombalin și zona înaltă a Bairro Alto. Deși multe componente tehnice ale funicularelor par simple, acestea ascund mecanisme sensibile și necesită întreținere periodică; când un element cedă, consecințele pot fi severe.
Accidentul s-a produs după ce vagoanele funicularului au deraiat și s-au prăbușit. Primele raportări au indicat cel puțin trei morți și aproximativ 20 de răniți, dar bilanțul a fost revizuit la cel puțin 15 decedați și aceleași circa 20 de persoane rănite. Șeful pompierilor din Lisabona, Paulo Sousa, a declarat pentru Reuters că sunt multiple victime și că autoritățile au intervenit prompt. Înainte de eveniment, funicularul a trecut prin reparații: a fost în întreținere între 26 august și 30 septembrie 2024. Angajații Carris semnalaseră anterior dificultăți legate de cablul de tracțiune, care afecta capacitatea de frânare, aspect ce capătă astăzi o semnificație alarmantă în contextul accidentului.
Contextul istoric subliniază importanța locului: un sistem născut în era industrială a orașului, modernizat de-a lungul timpului, utilizat astăzi fie pentru naveta zilnică, fie pentru plimbări turistice în centrul Lisabonei. Accidentul reaprinde discuțiile privind necesitatea controlului riguros și a transparenței în privința intervențiilor tehnice, în special când vorbim despre mijloace de transport cu valoare patrimonială și utilitate cotidiană. Un aspect care pare să fi fost relevant este raportarea anterioară a problemelor la cablul de tracțiune; astfel de semnale ar trebui tratate cu prioritate maximă.
Ascensor da Glória este menționat încă din anii 1880 și a trecut prin transformări notabile: contragreutăți cu apă, abur și apoi electricitate după 1912, iar din 1926 a funcționat sub tutela Carris. Aceste repere cronologice arată cum un element tehnic ajunge să facă parte din identitatea urbană. Raportul inițial care menționa probleme la frânare determină acum o examinare serioasă a practicilor de întreținere, care, deși uneori banale pe hârtie, sunt vitale pentru protecția oamenilor.