De la manifestațiile pentru drepturi civile din Europa până la acțiunile comunității LGBTIQ+, dreptul la adunare a fost mereu un indicator al sănătății democrației. În acest cadru, două ONG-uri din Oradea, Accept și ARK Oradea, au sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cerând constatarea unei nedreptăți după ce Oradea PRIDE a fost interzis de autoritățile locale pentru trei ani la rând.
Organizațiile îl acuză pe Primarul Oradea de discriminare sistemică și de încălcarea unor dispoziții din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în special cele referitoare la nediscriminare și libertatea de întrunire pașnică. Comunitatea locală a încercat încă din 2023 să obțină aviz pentru Oradea PRIDE, dar răspunsurile au fost mereu negative, iar Accept susține că motivele invocate au fost inventate. În 2024 oficialii au argumentat că toate spațiile publice vizate erau deja ocupate de alte evenimente, iar în 2025, pe ultima sută de metri, au invocat lucrări edilitare, transformând orașul într-un imens șantier exact înaintea marșului. Poate nu a fost cea mai fericită sincronizare a lucrărilor, dar pentru organizatori concluzia a fost clară: interdicție.
Cu toate acestea, oamenii s-au mobilizat și au ieșit în stradă în semn de protest. Peste 500 de participanți la Oradea PRIDE 2025 au fost izolați de forțele de ordine pe o stradă care, culmea, fusese închisă tocmai din pricina lucrărilor invocate de autorități, deși motivul oficial al interdicției fusese grija pentru siguranță. Organizatorilor și participanților li s-au aplicat sancțiuni contravenționale, măsuri contestate ulterior în instanță cu sprijinul Accept. Victor Ciobotaru, director executiv al Asociației Accept, a declarat că autoritățile locale au depășit limitele constituționale și europene, subliniind că nicio administrație locală nu poate decide cine are dreptul de a folosi spațiul public și anunțând că asociația va folosi toate căile legale pentru a apăra accesul la acesta.
În plângerea înaintată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, reclamanții cer constatarea caracterului abuziv, nejustificat și discriminatoriu al interdicției Oradea PRIDE 2025 și susțin că autoritățile locale nu și-au îndeplinit obligațiile pozitive de a asigura exercitarea efectivă a libertății de întrunire și a libertății de exprimare. Pe lângă constatarea acestor încălcări, Accept și ARK Oradea solicită măsuri generale pentru a preveni repetarea unor situații similare, inclusiv revizuirea cadrului normativ local și instruirea autorităților în aplicarea standardelor CEDO. Avocata care reprezintă dosarul la CEDO, Iustina Ionescu, a explicat că s-a apelat direct la instanța europeană pentru că în România nu a existat o cale de atac efectivă care să ofere o hotărâre înaintea datei programate a marșului. Iulian Dițiu, președintele Asociației ARK Oradea, a adăugat că asociația rămâne dedicată apărării dreptului la întrunire pașnică și promovării unui cadru administrativ transparent și nediscriminatoriu.
Cazul din Oradea ridică problema obligației statului la neutralitate și imparțialitate. Reclamanții arată că în Oradea a apărut un tipar de excludere a persoanelor LGBTIQ+ din spațiul public, ceea ce, în opinia lor, impune o protecție suplimentară din partea statului, nu o restrângere a dreptului la adunare. Pe fond, cererea depusă la CEDO urmărește nu doar repararea unui caz punctual, ci și stabilirea unor garanții care să împiedice repetarea unor astfel de măsuri, atât în Oradea, cât și în alte localități din România. Editorul materialului sursă este Ana Petrescu.
Oradea PRIDE 2025 a fost interzis, iar plângerea înaintată la CEDO scoate în evidență obligația statului de a proteja libertatea de întrunire. Jurisprudența CEDO, în spețe precum Bączkowski contra Poloniei și Alekseyev contra Rusiei, arată că interdicțiile generale sau motivațiile vagi pot constitui discriminare sau încălcări ale dreptului de adunare; prin urmare, măsuri practice precum revizuirea reglementărilor locale și instruirea funcționarilor sunt pași firești pentru a alinia practicile administrative la standardele europene. Această speță pune sub semnul întrebării nu doar deciziile unei primării, ci și mecanismele administrative care permit sau blochează accesul la spațiul public.
Consideri că o hotărâre favorabilă la CEDO ar determina o schimbare în modul în care autoritățile locale gestionează cererile pentru evenimente publice în România?
Fii primul care comentează