Menachem Hacohen, recunoscut lider religios și autor, a avut un rol important în viața comunității evreiești din România și în relațiile acesteia cu statul și cu celelalte culte din țară. Anunțul despre importanța sa a fost făcut de Rafael Vexler într-o postare pe Facebook.
Hacohen a fost cunoscut pe plan internațional pentru eforturile sale în dialogul interreligios și pentru inițiativele care au vizat păstrarea memoriei Holocaustului și a patrimoniului cultural evreiesc din România. A înființat Centrul Sapir pentru Cultură și Educație Iudaică, un loc dedicat educației și conservării tradițiilor, și a lucrat constant la consolidarea imaginii României și a poporului român în străinătate. Poate părea surprinzător pentru unii că activitatea culturală și religioasă poate avea efecte diplomatice, dar exemplul său arată exact acest lucru.
În semn de recunoaștere a activității sale, Parlamentul României i-a acordat în 2019 cetățenia română onorifică, pentru servicii deosebite aduse țării și națiunii române. Trei ani mai târziu, în 2023, Președintele României i-a conferit Ordinul Național Steaua României în grad de Mare Ofițer, pentru contribuția la conservarea patrimoniului iudaic, pentru eforturile în dialogul interreligios, implicarea în păstrarea memoriei Holocaustului și pentru consolidarea legăturilor româno-israeliene, precum și pentru promovarea imaginii României în lume.
Care crezi că este cel mai eficient mod prin care liderii culturali pot contribui la construirea unei imagini pozitive a unei țări în afara frontierelor?
Ce veste tristă, parcă s-a mai dus o bucată dintr-o lume care se stinge încet. Îl știam doar din ce-am citit, dar ideea lui despre centru cultural mereu mi-a dat speranță; azi pare că astfel de locuri sunt tot mai rare. Mă gândesc la bătrânii care îi călcau pragul, la lecțiile despre memorie, la fotografiile din arhivă—cine le va mai păstra cu aceeași grijă?
și da, pare ciudat, dar oamenii ca el făceau diplomatie fără ambasadă, doar prin vorbe și gesturi mici. păcat că nu sunt mai mulți.
Liderii culturali pot crea punți prin proiecte educaționale și colaborări instituționale; schimbul continuu de bune practici funcționează, la mine a mers bine.
Interesant cum un om de cultură poate face mai mult decât diplomați — si asta se vede la Hacohen; prin programe educaționale și dialog cu cultele, imaginea unei țări se schimbă încet, dar sigur. Eu zic că cel mai eficient e mixul ăsta: proiecte vizibile (expo, festivaluri, schimburi culturale) + oameni care povestesc autentic despre istorie și comunitate, nu lozinci; și foarte important: să fie colaborări reale cu actorii locali din țara gazdă, nu doar turnee rapide. Probabil nu e glamour, dar persistenta și credibilitatea fac treaba — vezi cum Centrul Sapir a ținut viu patrimoniul, asta conteaza mult.
Of, ce păcat… l-am văzut odată la sinagogă, om fain, odihnă lină.