ONU a reacționat ferm luni după atacul asupra Spitalului Nasser din Khan Younis, în sudul Fâşiei Gaza, soldat cu cel puţin 20 de morţi, printre care cinci jurnalişti. Declaraţiile au venit în contextul îngrijorărilor privind atacurile asupra personalului medical şi al presei, iar vocile internaţionale cer ca astfel de locuri şi oameni să nu mai fie trataţi ca ţinte.
Ravina Shamdasani, purtătoarea de cuvânt a Înaltului Comisariat al ONU pentru Drepturile Omului, a subliniat clar că jurnaliştii şi spitalele nu trebuie atacate. Ea a spus că uciderea lucrătorilor din presă ar trebui să determine reacţii, nu o linişte complice. Mesajul are sens: fără jurnalişti, informaţia se pierde, iar fără spitale, oamenii rămân fără îngrijire.
Philippe Lazzarini, şeful Agenţiei ONU pentru refugiaţii palestinieni (UNRWA), a criticat dur lipsa de reacţie a comunităţii internaţionale. Pe reţeaua X, el a numit atitudinea globală „şocantă” şi a spus că atacul echivalează cu reducerea la tăcere a ultimelor voci care semnalează suferinţa copiilor aflaţi în risc din cauza foametei. Observaţia ridică problema responsabilităţii colective: când lumea tace, consecinţele pentru civili se adâncesc.
Oficialii din domeniul sănătăţii din Gaza au raportat că atacurile asupra Spitalului Nasser au provocat cel puţin 20 de victime în acel atac, iar printre cei decedaţi s-au aflat cinci jurnalişti. Unul dintre ei lucra pentru agenţia Reuters, ceea ce atrage atenţia asupra riscurilor majore cu care se confruntă corespondenţii pe teren.
Datele Sindicatului Jurnaliştilor Palestinieni arată că peste 240 de jurnalişti palestinieni şi-au pierdut viaţa în urma loviturilor israeliene, de la debutul conflictului pe 7 octombrie 2023. Aceste cifre ilustrează un tipar îngrijorător pentru raportarea independentă din regiune şi pentru siguranţa celor care documentează evenimentele.
Cât de mult poate continua arbitrul internaţional să rămână tăcut în faţa unor astfel de evenimente?
Via (text și foto): Digi24.ro
asta e deja prea mult, cine tace e complice. stiu, pare fãrã speranță, dar nu putem uita oamenii ăia. şi presa? pericol real, nu glumă, treziti-vă.