Studiul lui Svante Pääbo din Japonia și Germania descoperă cheia dispariției neanderthalienilor printr-o diferență genetică surprinzătoare

Recent, un studiu realizat de cercetători din Japonia și Germania a adus în prim-plan o posibila explicație a dispariției neanderthalienilor, concentrându-se pe o mică diferență genetică dintre ei și oamenii moderni. Experimentând cu șoareci modificați genetic, echipa de cercetare a descoperit indicii uimitoare despre ceea ce le-ar fi putut oferi oamenilor un avantaj în competiția pentru supraviețuire.

Această diferență genetică se referă la o proteină esențială pentru sinteza ADN-ului, care diferă între oameni, neanderthalieni și denisoveni. Conform studiului, varianta modernă a acestei proteine ar putea influența comportamentul uman într-un mod favorabil. În esență, cercetătorii sugerează că această variantă ar putea să ne fi ajutat să ne adaptăm mai bine la condițiile de mediu, poate chiar mai bine decât rudele noastre neanderthaliene. Aici intervine un detaliu interesant: un singur aminoacid, al 429-lea, se află la baza acestei diferențe. La oamenii moderni, acesta este valină, în timp ce la neanderthalieni și denisoveni este alanină. O alegere simplă în codul genetic, dar cu consecințe potențiale destul de complexe.

Desigur, este important să precedentăm lucrurile. Circuitele neuronale ale șoarecilor sunt destul de diferite de cele ale oamenilor. Ca să nu confundăm merele cu perele, este bine de știut că, deși rezultatele ar putea oferi sugestii, nu este clar cum s-ar traduce aceste observații în comportamentul uman. Totuși, subiectul este captivant. Având în vedere că oamenii moderni s-au despărțit de neanderthalieni acum peste 600.000 de ani, cercetătorii caută mereu răspunsuri la întrebarea delicată: de ce am supraviețuit noi, iar ei nu?

Întorcându-ne la studiu, s-a pus accentul pe enzima ADSL. Aceasta ajută la sinteza purinelor, esențiale pentru ADN și alte molecule vitale. Coautorul cercetării, Svante Pääbo, laureat al Premiului Nobel, a explicat cum această enzimă a evoluat și a reflectat schimbările de-a lungul timpului. De altfel, cercetările anterioare au arătat că varianta de ADSL a oamenilor moderni este mai puțin stabilă decât cea a neanderthalienilor, ceea ce poate sugera o adaptare interesantă.

Și acum vine partea palpitantă: experimentele au arătat o corelație între varianta modernă a ADSL și performanțele mai bune ale șoarecilor femele atunci când vine vorba de a asocia stimulii cu recompense, cum ar fi apa. Între timp, masculii nu au arătat aceleași îmbunătățiri. Poate că, în evoluție, femelele au decis că e mai bine să aibă un avantaj în competiția pentru apă, iar masculii și-au spus că, de fapt, nu vor să se piardă în detalii. Un mister delicat al comportamentului animal.

Testele realizate pe ADN-ul neanderthalienilor, denisovenilor și al oamenilor moderni au arătat că mutațiile genei ADSL au fost mai frecvente decât s-ar fi așteptat din pura întâmplare. Acest lucru sugerează că oamenii moderni ar fi obținut un avantaj evolutiv. Dar nu totul este simplu. Unele mutații ale acestei gene pot duce la tulburări, subliniind astfel complexitatea evoluției. Știința nu stă niciodată pe loc, deci rămâne de văzut cum vor evolua aceste studii.

Nu toți expertizele sunt de acord că aceste rezultate au implicații directe pentru dispariția neanderthalienilor, dar metoda cercetării pe șoareci pentru a analiza efectele comportamentale rămâne promițătoare. Deci, cine știe ce ne mai rezervă știința în viitor?

Ce părere aveți despre legătura dintre genetică și comportament?