Guvernul României impune cumpărătorilor să prezinte un certificat fiscal la transferul proprietăților.

De la controalele fiscale riguroase din anii ’30 până la digitalizarea serviciilor publice, modul în care statul verifică obligațiile fiscale la transferurile de proprietate s-a transformat treptat. Guvernul României a comunicat o modificare semnificativă care îi vizează pe cumpărătorii de locuințe, terenuri și autoturisme: printr-o ordonanță de urgență publicată la sfârșitul lunii februarie 2026, persoana care achiziționează un bun este obligată să dovedească, înainte de semnarea actelor la notar, că nu are datorii la impozite, taxe sau amenzi locale neachitate. Practic, fără certificatul fiscal eliberat de autoritatea locală (sau fără o verificare electronică echivalentă, acolo unde există legătura între bazele de date), notarul nu poate autentifica actul, iar transferul de proprietate nu poate fi finalizat. Până acum, legea pune în principal responsabilitatea pe vânzător, care trebuia să arate că bunul transmis nu are taxe restante; noua reglementare extinde însă această obligație și asupra cumpărătorului, pentru ca autoritățile locale să poată verifica dacă viitorul deținător este la zi cu obligațiile fiscale.

Certificatul fiscal reprezintă documentul oficial care atestă plata impozitelor și a amenzilor locale. Dacă o persoană are restanțe, de exemplu la impozitul pe clădiri sau terenuri ori la amenzi rutiere administrative, tranzacția nu poate fi încheiată până la stingerea acelor datorii și eliberarea certificatului. Măsura se aplică atât tranzacțiilor imobiliare, cât și vânzărilor de autovehicule, motiv pentru care cei interesați de cumpărarea unei case sau a unei mașini second-hand ar trebui să-și verifice din timp situația fiscală. În practică, mulți cumpărători pot afla abia la notar că au restanțe, o situație neplăcută când există deja cheltuieli de mutare sau planuri de finanțare aprobate. Există, însă, și opțiunea verificării electronice, dacă primăria sau altă autoritate locală are sistemele interconectate suficient pentru a confirma în timp real situația fiscală; în realitate, multe tranzacții vor continua să implice solicitarea explicită a certificatului emis oficial.

Ordonanța stabilește și consecințele juridice ale nerespectării acestor reguli: actele de transfer încheiate fără certificatul fiscal cerut pentru cumpărător sau pentru vânzător pot fi nule de drept, ceea ce înseamnă că respectivele tranzacții nu produc efecte juridice. Astfel, dacă un notar autentifică un act fără ca părțile să fi dovedit situația fiscală conform prevederilor, acea înstrăinare poate fi considerată lipsită de efecte. Prin urmare, atât cumpărătorii, cât și vânzătorii ar trebui să trateze această cerință ca pe o etapă obligatorie a procesului de vânzare-cumpărare, nu ca pe o formalitate opțională.

Autoritățile motivează măsura prin necesitatea creșterii gradului de încasare a taxelor locale și prin reducerea restanțelor care afectează bugetele administrațiilor locale. În practică, multe primării se confruntă cu sume neîncasate ce îngreunează furnizarea serviciilor, iar verificarea la transferuri este un instrument pentru a bloca tranzacții în care cumpărătorul sau vânzătorul ar încerca să evite plata obligațiilor către buget. Pentru cetățeni, implicațiile sunt clare: planificare financiară și verificări prealabile. Dacă pregătiți un contract de vânzare-cumpărare, este indicat să solicitați din timp dovada situației fiscale la primăria de domiciliu sau online, pentru a evita blocaje în zilele dinaintea semnării.

În ceea ce privește textul de lege, articolul relevant este Articolul 159, iar prevederile principale sunt următoarele. Alineatul 5 prevede că, pentru înstrăinarea dreptului de proprietate asupra clădirilor, terenurilor și a mijloacelor de transport, proprietarii trebuie să prezinte certificate de atestare fiscală ce dovedesc achitarea tuturor obligațiilor către bugetul local al unității administrativ-teritoriale în care bunul este înregistrat fiscal. Alineatul 5 prevede și obligația proprietarului de a plăti impozitul datorat pentru anul în care are loc înstrăinarea, cu excepția situațiilor în care impozitul este datorat de o altă persoană. Alineatul 5.2 introduce obligația pentru cumpărători: pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra acelor bunuri, cumpărătorii trebuie să prezinte certificate de atestare fiscală care să ateste achitarea tuturor obligațiilor datorate la bugetul local al unității administrative în a cărei rază își au domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz. Ambele alineate prevăd posibilitatea înlocuirii prezentării fizice a certificatelor cu o verificare electronică, dacă aceasta este fezabilă. Alineatul 6 precizează că actele încheiate cu încălcarea acestor prevederi sunt nule de drept, consolidând caracterul obligatoriu al noilor verificări fiscale la transferuri.

Ordonanța publicată la sfârșitul lunii februarie 2026 modifică, așadar, nu doar practica notarială, ci și responsabilitățile directe ale cumpărătorilor. Mecanismul urmărește explicit prevenirea situațiilor în care bunuri își schimbă proprietarul fără a fi clarificate obligațiile față de bugetul local. Sunt vizate atât tranzacțiile importante, imobiliare, cât și cele cotidiene din piața auto.

Articolul 159, alineatele 5 și 5.2 impun obligații clare atât pentru vânzători, cât și pentru cumpărători în privința certificatului fiscal. Schimbarea pune în relief tema responsabilității fiscale individuale și a transparenței administrative. Legea vizează eficientizarea colectării și reducerea restanțelor, dar exercită presiune asupra cumpărătorilor care nu au verificat din timp situația fiscală. Rămâne de văzut cât de repede se vor conecta electronic bazele de date ale primăriilor, ceea ce ar simplifica mult procesul pentru toți cei implicați. Tu ce crezi: se va impune verificarea electronică înainte ca noile reguli să genereze blocaje majore la notari?