De la procesele antitrust care au reorganizat sistemul studiourilor în secolul XX până la rivalitatea actuală dintre cinematografe și platformele de streaming, tema fuziunilor între uriaşii din media revine în prim-plan. Regizorul James Cameron i-a trimis o scrisoare senatorului american Mike Lee, președintele subcomisiei Senatului pentru antitrust, politici concurențiale și protecția consumatorilor, solicitând atenție în privința unei posibile tranzacții prin care Netflix ar cumpăra Warner Bros Discovery în Statele Unite. Cameron, autorul unor filme precum Titanic, Aliens, Terminator 2 și seria Avatar, avertizează că o astfel de vânzare ar putea pune în pericol circuitul cinematografic și locurile de muncă din această industrie.
În scrisoarea înaintată lui Mike Lee, Cameron susține că modelul de afaceri al Netflix se opune direct producției și exploatării de filme pentru cinematografe, un sector care dă ocupare a sute de mii de americani. El reamintește că Warner Brothers rămâne unul dintre puținele studiouri majore și afirmă că preluarea de către Netflix ar conduce la o scădere a numărului de filme realizate, ar restrânge opțiunile regizorilor în căutarea de finanțare și, implicit, ar tăia din locurile de muncă din industrie. Cameron mai semnalează că promisiunile făcute public nu echivalează cu garanții ferme, subliniind că angajamentele verbale rămân nesigure dacă nu sunt detaliate aspecte concrete, precum numărul de cinematografe în care vor fi difuzate filmele.
Argumentația regizorului pornește și de la declarațiile anterioare ale co-CEO-ului Netflix, Ted Sarandos, care a caracterizat cinematografele drept un concept depășit. Sarandos a fost chemat în fața subcomisiei Senatului și a promis o fereastră teatrală de 45 de zile, adică intervalul între lansarea în săli și disponibilitatea pe platformă. Cameron rămâne circumspect și notează că, în practică, Netflix a realizat până acum doar câteva lansări în cinematografe, în general sub presiunea unor cineaști renumiți și de multe ori doar într-un număr redus de săli pentru a face filmele eligibile la Premiile Academiei. El subliniază că acele proiecții limitate nu reprezintă activitatea de bază a industriei de exploatare cinematografică.
Pe 17 februarie, Netflix a permis Warner Bros Discovery să reia discuțiile cu Paramount pentru o posibilă ofertă, oferind o fereastră de șapte zile care se încheia pe 23 februarie. Această mișcare ilustrează că negocierile între marile companii media sunt încă deschise și că deciziile pot fi afectate rapid de reacții concurente. În acest context intră nu doar considerente comerciale, ci și chestiuni legislative și sociale: cum se garantează diversitatea producțiilor, cum se păstrează rețelele de distribuție a filmelor și în ce măsură trebuie reglementată concentarea proprietății în industrie.
Dezbaterea are și laturi practice: o fereastră teatrală mai scurtă reduce veniturile distribuitorilor și ale lanțurilor de cinematografe, ceea ce poate diminua investițiile în producție; concentrarea proprietății poate restrânge alternativele pentru cineaști și poate elimina proiecte cu bugete mici sau medii. Istoria antitrustului american arată că intervențiile legislative pot schimba radical raportul de forțe în industrie, iar transformările tehnologice readuc în discuție dacă regulile existente rămân potrivite.
James Cameron folosește scrisoarea către senatorul Mike Lee pentru a scoate în evidență tensiunile dintre modelul teatral și cel de streaming, punând accent pe posibile pierderi de locuri de muncă și pe diminuarea opțiunilor pentru producători. Pe termen scurt sunt în joc garanții precum fereastra teatrală de 45 de zile și numărul de cinematografe în care vor rula filmele; pe termen lung e vorba despre cine controlează accesul la povești, ce studio poate susține anume genuri și cum se asigură pluralismul artistic. Câți dintre cei afectați direct, regizori, distribuții sau angajați ai caselor de difuzare, vor avea un cuvânt real în aceste negocieri?
Fii primul care comentează