Maxime Saada: Canal+ atrage atenția că TNT ar putea dispărea și pune în pericol accesul gospodăriilor la televiziune

De la primele transmisiuni terestre până la aplicațiile instalate pe telefoane, felul în care consumăm televiziunea s-a schimbat fundamental. Maxime Saada, directorul general al Canal+, a declarat la un simpozion din Senatul Franței că televiziunea digitală terestră (TNT) ar putea dispărea în următorul deceniu, iar discuția are loc în Franța, unde Canal+ administrează, între altele, operatorul prin satelit Focus Sat România. Afirmația lui Saada nu este izolată; vine într-un context tensionat între grup și Arcom, autoritatea franceză de reglementare, după decizia de a nu mai acorda drept de emisie pe TNT pentru C8 și NRJ12, ceea ce înseamnă că aceste canale vor înceta difuzarea terestră la sfârșitul lui februarie 2025.

Reacția Canal+ a fost practică, nu doar verbală. Grupul a anunțat retragerea celor patru canale cu plată rămase pe TNT, CANAL+, CANAL+ Cinéma, CANAL+ Sport și Planète+, decizie intrată în vigoare pe 6 iunie 2025, iar abonații au fost redirecționați către satelit, distribuție IP sau aplicația Canal+. În presa de specialitate s-a estimat că impactul asupra bazei de clienți de pe TNT ar fi în jur de 70.000 de abonați, cifră care arată că mișcările companiilor se traduc imediat în efecte concrete.

Deși ideea dispariției TNT pare plauzibilă pe termen lung, realitatea cotidiană este diferită: la finalul lui 2024 Arcom nota că aproape 40% dintre gospodării folosesc încă o antenă în combinație cu abonamentul de internet, iar 16, 6% se bazează exclusiv pe TNT pentru a urmări televiziunea. Pentru milioane de oameni, recepția terestră rămâne o soluție simplă și ieftină, care nu cere conturi, aplicații sau o conexiune permanentă și rapidă la internet. Aceasta ridică problema echității digitale: tehnologia potrivită pentru majoritate poate constitui o barieră pentru cei fără acces facil la internet sau la dispozitive moderne.

Din punct de vedere tehnic și economic, TNT funcționează pe spectru radio și pe o rețea de emițătoare, a căror întreținere implică costuri continue. Pe măsură ce piața publicității și consumul de conținut migrează către streaming, justificarea financiară pentru menținerea rețelei terestre scade. În 2025 Arcom a declarat că situația economică nu încurajează lansarea imediată a unui proiect nou pentru frecvențele eliberate de plecarea canalelor cu plată ale Canal+, astfel că a preferat să amâne procedura și să analizeze opțiunile pe termen lung.

Observația lui Saada despre modul de distribuție oglindește o tendință reală: tot mai mulți distribuitori percep conținutul ca pe o aplicație disponibilă peste tot, smart TV, telefon, tabletă sau în pachete de operator, și nu ca pe o linie tehnică unică (emițător, cablu, satelit). Această schimbare modifică raportul de forțe: televiziunile concurează acum în interfețele platformelor, unde un singur buton poate oferi acces la servicii globale. Pentru Canal+ nu este doar teorie; grupul activează în peste 70 de țări, iar o parte semnificativă a veniturilor provine din afara Franței, ceea ce explică de ce investiția într-o platformă terestră națională devine din ce în ce mai puțin atractivă.

Problema depășește granițele Franței. În Regatul Unit se discută din ce în ce mai mult viitorul Freeview, în contextul în care unele licențe esențiale expiră în 2034, iar companii precum Sky au publicat analize care consideră realistă o tranziție completă către televiziunea prin internet în a doua jumătate a anilor 2030, însoțită de măsuri pentru reducerea decalajului digital. În același timp, există îngrijorări legitime pentru gospodăriile din zone rurale sau pentru persoanele în vârstă, care încă depind de recepția terestră. Orice decizie grăbită riscă să lase în urmă segmente vulnerabile dacă nu se asigură alternative simple și accesibile.

16, 6% dintre gospodăriile franceze se bazează exclusiv pe TNT. Această cifră ridică întrebări practice: cine va suporta costul tranziției și cum se poate realiza fără a transforma televiziunea gratuită într-un serviciu condiționat de abonament sau echipamente costisitoare? Exemplele concrete menționate, decizia din 6 iunie 2025 a Canal+ de a muta cele patru canale, estimarea de 70.000 de abonați afectați, posibile termene-limită în Marea Britanie precum 2034, arată că soluțiile posibile implică politici publice, oferte comerciale adaptate și programe de sprijin pentru cei fără acces la internet de calitate. Credeți că tranziția ar trebui finanțată de stat, de operatori sau de abonați?