Elon Musk, inițiativa denumită DOGE și administrația federală a Statelor Unite sunt în centrul unei dispute legate de concedieri și de afirmații privind presupuse fraude bugetare, iar ecourile acestui caz amintesc de demobilizările de după al Doilea Război Mondial sau de reducerile de personal din anii 1970. Această fuziune între retorica antreprenorială și reforma administrativă reflectă o tendință actuală: încercarea de a aplica ritmuri și practici din Silicon Valley în instituțiile publice, cu toate riscurile și contradicțiile aferente.
Pe scurt, pe măsură ce vor apărea mai multe informații despre modul în care a funcționat DOGE și despre efectele sale, se pare că nu a scos la iveală vreun val masiv de fraude în bugetul federal, așa cum a susținut Musk. Inițiativa a urmărit depistarea risipei și a neregulilor, dar impactul asupra cheltuielilor publice pare a fi fost redus, chiar dacă autoritățile au diminuat semnificativ numărul angajaților federali.
O versiune alternativă a poveștii a venit de la unii aliați anonimi care le-au spus celor de la The Guardian că scopul real al DOGE nu ar fi fost doar economisirea directă, ci schimbarea culturii instituționale: îndepărtarea unor tabuuri legate de angajare și concediere, extinderea utilizării unor tehnologii nevalidate la scară largă și facilitarea accesului unor start-upuri mai agresive la contracte federale. Ideea era, pe scurt, ca guvernul să funcționeze mai mult ca o companie, o viziune care rămâne controversată când e pusă în practică în administrația publică.
Think tank-ul libertarian Cato Institute a salutat reducerea masivă a forței de muncă federale, apreciind că a fost cea mai rapidă scădere în timp de pace, dar a recunoscut totodată că DOGE nu a avut un efect semnificativ asupra nivelului cheltuielilor publice. Cato a subliniat că obiectivul oficial ar fi trebuit să fie reducerea bugetului în termeni reali, fără a se baza pe proiecții de referință, iar după aceste criterii DOGE nu a redus efectiv cheltuielile. Analogia lor cu demobilizările de după război servește pentru a ilustra amploarea reducerii de personal, dar evidențiază și limitele unui succes măsurat doar prin numărul de concedieri.
În prezent, DOGE rămâne în mare parte un organism descentralizat, cu membri plasați în diverse agenții pentru a continua identificarea presupuselor risipiri și nereguli. Există temeri că Casa Albă ar putea decide să îi redelegeze, la scară largă, puteri similare pentru alte reduceri, chiar dacă Musk a spus că nu ar conduce din nou un astfel de demers guvernamental. Cato a mers mai departe, afirmând că dovezile susțin judecata lui Musk în sensul că impactul asupra traiectoriei cheltuielilor a fost aproape nesemnificativ, deși reducerea personalului a fost notabilă.
Critici din mediul academic sunt mai sceptici în privința eficacității acestor măsuri. Elaine Kamarck, de la Brookings Institution, a declarat pentru Ars în noiembrie că DOGE a tăiat mai mult „mușchi decât grăsime”, adică au fost afectate funcții esențiale mai degrabă decât risipa birocratică, ceea ce indică faptul că nu toate reducerile au fost bine cântărite sau planificate.
DOGE a redus personalul federal cel mai rapid din epoca Carter. Această realitate pune în discuție două chestiuni majore: cât de adecvată este metodologia corporatistă atunci când e aplicată instituțiilor publice și cum se împacă dorința de reformă rapidă cu nevoia de continuitate a serviciilor publice. Exemplele menționate, angajări și concedieri, utilizarea tehnologiilor nevalidate, contractele cu start-upuri, pozițiile exprimate de Cato Institute și Brookings, arată că efectele măsurilor administrative nu pot fi evaluate doar prin numerele de personal, ci și prin calitatea serviciilor rămase.
Ce opinie ai despre ideea de a administra părți ale aparatului public după reguli similare celor din companii private, mai ales când rezultatele intervențiilor sunt mixte?
Fii primul care comentează