Pe internet a reapărut o dezbatere despre cine ar trebui să scaneze și să închidă site-urile care difuzează conținut ce încalcă drepturile de autor, iar vocea care atrage acum atenția este cea a lui Josh Withrow, fellow la think-tankul R Street Institute, care comentează propuneri legislative din Statele Unite din 2025 menite să oblige furnizorii de internet să blocheze site-uri sau chiar adrese IP întregi considerate vinovate de piraterie.
Withrow reamintește că ideea nu este nouă: în trecut au existat controverse legate de legi precum SOPA și PIPA, care au declanșat valuri de protest online și un blackout virtual ce a pus pe pauză acea legislație pentru ani de zile. În 2025 au reapărut două propuneri notabile: Foreign Anti-Digital Piracy Act, inițiată de reprezentanta Zoe Lofgren, și Block Bad Electronic Art and Recording Distributors Act, cunoscută ca BlockBEARD, redactată de senatorul Thom Tillis și colegii săi, deși aceasta din urmă nu a fost încă introdusă formal. Potrivit lui Withrow, ambele proiecte sunt mai restrânse decât SOPA și PIPA și se concentrează în principal pe operațiuni de piraterie care operează din străinătate.
Mecanismul propus ar permite titularilor de drepturi să obțină ordine federale prin care ISP-urile să blocheze site-uri sau IP-uri care „sunt concepute sau folosite în principal” pentru încălcări ale drepturilor de autor. Pe hârtie pare simplu, dar Withrow avertizează că aplicarea practică ridică probleme serioase: o singură adresă IP poate găzdui zeci de site-uri, multe dintre ele legale, iar un ordin de blocare la nivel de ISP ar putea scoate din funcțiune pagini nevinovate ca efect colateral, fără ca acestea să aibă timp sau mijloace eficiente de apărare în justiție.
Problemele procedurale sunt la fel de importante. În multe cazuri procedurile ar fi ex parte, adică doar titularii de drepturi ar prezenta probe, iar judecătorii pot autoriza rapid ordonanțe succesive de blocare pentru a urmări fluxurile pirate care se mută dintr-o parte în alta, ceea ce, cum spun mulți, se transformă ușor într-un joc de tip whack-a-mole. Experiențele din alte țări ilustrează riscurile: aplicarea blocării la nivel de ISP în Italia a condus la blocarea a zeci de site-uri care nu încălcau drepturi de autor, iar în Statele Unite suprablocarea a fost deja o problemă în aplicarea DMCA asupra site-urilor găzduite local.
Proiectele FADPA și BlockBEARD încearcă să atenueze aceste riscuri prin limitări privind durata și amploarea ordinelor, dar probleme practice și juridice rămân: cum se asigură un proces echitabil pentru site-urile afectate colateral și cum se împiedică folosirea unui astfel de instrument pentru cenzură sau supraveghere? Un studiu al Internet Infrastructure Coalition adaugă un argument tehnic: transformarea ISP-urilor în agenți de aplicare la nivelul infrastructurii poate pune probleme pentru stabilitatea globală a internetului și poate favoriza fragmentarea rețelei. Soluțiile propuse de organizații precum Internet Society merg în direcția identificării și urmăririi autorilor încălcărilor la sursă, folosind blocarea la nivel de site doar ca ultimă soluție și cu protecții suplimentare pentru părțile nevinovate.
FADPA din 2025 pune în discuție echilibrul între protecția drepturilor de autor și libertatea fluxului de informații pe internet. Istoria SOPA și PIPA, politicienii implicați precum Zoe Lofgren și Thom Tillis, studiile despre blocări în Italia și discuțiile despre blocare dinamică și DMCA arată că soluțiile tehnice pot avea consecințe juridice și geopolitice. Crezi că măsuri de tip blocare la nivel de ISP pot fi calibrate astfel încât să protejeze conținutul legal fără a afecta libertatea online?
Fii primul care comentează