Prof. univ. dr. Simin Aysel Florescu: lepră adusă în Cluj-Napoca din Indonezia, pericole și terapie eficace

Cazul de la Cluj-Napoca a fost identificat ca fiind probabil formă tuberculoidă și provine din Indonezia. Tema centrală rămâne legătura dintre migrație, accesul la servicii medicale și capacitatea sistemelor sanitare de a depista boli considerate rare la noi. Exemple din text includ cifrele OMS, 174.000 cazuri globale și 130.000 din Asia, durata tratamentului de 6 luni până la un an și faptul că ultimul caz în România a fost în 1981. Cum crezi că ar trebui informați comunitatea și profesioniștii din sănătate pentru a gestiona corect astfel de cazuri?
La polul opus se află lepra lepromatoasă, o formă mult mai gravă care duce la leziuni diseminate, afectări vizibile ale feței, ale căilor respiratorii și ale organelor interne, cu modificări morfologice severe. Această formă apare la persoane cu imunitate compromisă și este rară în Europa; din perspectivă practică, astfel de cazuri sunt greu de întâlnit pe continent. Există și forme intermediare, numite borderline, care pot evolua spre una dintre extreme, precum și forma indeterminată, o pată mică care poate rămâne sau se poate transforma clinic.
Transmiterea leprei necesită, în general, contact direct și îndelungat, de exemplu între persoane din aceeași locuință care trăiesc și mănâncă împreună pe parcursul unor săptămâni sau luni. Nu trebuie confundată cu o infecție respiratorie ușor transmisibilă ca gripa; riscul de răspândire în comunitate este redus, mai ales când boala este depistată și tratată. Se întâlnesc, însă, cazuri de import în Europa, în special la imigranți sau refugiați din zone endemice, iar astfel de situații sunt gestionate de serviciile medicale specializate. Spania, de exemplu, a raportat în ani trecuți cazuri venite din America de Sud, tratate fără alarme majore.
Potrivit lui Florescu, pe baza statisticilor internaționale, majoritatea cazurilor de lepră raportate la nivel mondial provin din Asia, aproximativ 130.000 din circa 174.000 de cazuri înregistrate anul trecut. Numărul global a scăzut mult în ultimii ani pentru că tratamentul este foarte eficient și accesibil: o terapie orală combinată din trei antibiotice, administrată de regulă între 6 luni și un an, care reduce rapid contagiozitatea. Practic, după inițierea tratamentului pacientul transmite boala mult mai puțin, astfel riscul pentru populație devine minim. Nu există vaccin, dar intervenția terapeutică face diferența.
Prof. univ. dr. Simin Aysel Florescu vorbește despre ce urmează după confirmarea unui caz de lepră la Cluj-Napoca și despre proveniența acestuia. Boala era odinioară mai răspândită și în România, ultimul caz înregistrat pe teritoriul țării fiind din 1981, iar apariția actuală este legată de mobilitatea globală: pacientul a sosit din Indonezia, una dintre țările asiatice cu cele mai multe cazuri la nivel mondial. Contextul nu este nou în istoria medicinei; leprozia a făcut parte din istoria multor societăți, iar azi rămâne o afecțiune tratabilă, dar care provoacă în continuare curiozitate și îngrijorare.
Clinica de boli infecțioase și tropicale Victor Babeș urmărește această patologie și include în pregătirea studenților un curs opțional de boli tropicale, semn că învățământul medical românesc păstrează competențele necesare pentru diagnostic și tratament. Tratamentul recomandat implică combinația a trei antibiotice, uneori într-o singură pastilă, eficace rapid și folosită și ca rezervă în unele scheme antituberculoase. Durata variază în funcție de forma clinică, între 6 luni și un an, iar majoritatea pacienților răspund favorabil dacă primesc îngrijirea adecvată.
Cazul de la Cluj-Napoca pare a fi de tip tuberculoid, o formă ușoară în care apar una sau câteva leziuni cutanate, asimetrice, cu margini ușor proeminente și zone depigmentate. Aceste leziuni se însoțesc frecvent de tulburări ale sensibilității tactile, termice sau dureroase; pielea din zonă poate pierde pilozitatea, iar uneori apar hipertrofii ale trunchiurilor nervoase din cauza afectării acestora. Mecanismul este legat de acțiunea mycobacteriilor care afectează teaca de mielină a nervilor, ceea ce explică pierderea sensibilității. Tuberculoidul este totodată pauci-bacilar, adică numărul de bacili este foarte mic și uneori greu de detectat la biopsie, iar tratamentul este relativ simplu.