Recent, președintele american Donald Trump a declarat într‑un interviu pentru Politico că, cu mult înainte ca Vladimir Putin să preia puterea, ar fi existat o înțelegere ca Ucraina să nu adere la NATO. Afirmația readuce în discuție un capitol important al politicii post‑Război Rece: extinderea Alianței Nord‑Atlantice spre est, promisiunile și negocierile care au urmat destrămării URSS și felul în care aceste subiecte au revenit pe agenda diplomatică după anexarea Crimeei în 2014 și conflictul ulterior.
Trump a susținut că această înțelegere data „de mult înainte” de sosirea lui Putin și a amintit o întâlnire între Volodîmîr Zelenski și Vladimir Putin, afirmând că atunci Zelenski ar fi cerut, pe de o parte, recuperarea Crimeei și, pe de altă parte, aderarea la NATO. Nu este clar la ce întâlnire se referea Trump; în realitate, singura întâlnire față în față documentată între Zelenski și liderul rus a avut loc la Paris în 2019, fără prezența lui Trump și fără discuții publice despre aderarea la Alianță. Pare o relatare geostrategică din care lipsesc câteva file din agenda originală, dar rămâne parte din discursul politic actual.
Mai târziu în interviu, Trump l‑a descris pe Zelenski drept un mare „vânzător” și a susținut că l‑ar fi convins pe Joe Biden să acorde 350 de miliarde de dolari, remarcând totodată că aproximativ 25% din teritoriul Ucrainei lipsește. Pe 12 februarie, Pete Hegseth, menționat în relatare ca secretar american al Apărării, a exclus posibilitatea aderării Ucrainei la NATO; Trump a susținut această poziție. În același timp, surse din NATO citate de European Pravda au afirmat că drumul Ucrainei către Alianță rămâne ireversibil, iar ministrul ucrainean de Externe, Andrii Sybiha, a subliniat că Ucraina nu va renunța la aspirațiile sale euro‑atlantice.
Realitatea este mai nuanțată decât o simplă afirmație sau o dată: aderarea la NATO implică criterii politice și militare, decizii luate în unanimitate de statele membre și un grad semnificativ de realpolitik. Discuțiile recente, inclusiv cele semnalate de Trump și pozițiile exprimate pe 12 februarie, ilustrează cât de mult se suprapun teme istorice, promisiuni și temeri din anii 1990, cu calcule politice și strategice contemporane, când fiecare declarație poate influența negocierile și percepțiile internaționale.
Declarația lui Donald Trump despre aderarea Ucrainei la NATO reactivează dezbaterea privind extinderea Alianței. Tema îmbină promisiunile post‑Război Rece, criza din 2014 legată de Peninsula Crimeea și realitățile procedurale ale NATO, unde deciziile cer consensul membrilor. Faptul că Pete Hegseth a exclus aderarea pe 12 februarie, în timp ce surse din NATO vorbesc despre un parcurs ireversibil și Andrii Sybiha reafirmă aspirațiile Ucrainei, evidențiază tensiunea dintre retorica politică și pașii concreți necesari pentru o aderare. Voi ce părere aveți: cât de probabilă vi se pare integrarea Ucrainei în NATO în următorii ani?
Fii primul care comentează