Peisajul britanic a generat controverse și inovații încă din epoca romantică, iar acum două personalități centrale ale secolului XIX sunt readuse față în față în sălile de expoziție. La Tate Britain, o expoziție-eveniment pune în dialog viețile și moștenirea lui JMW Turner și John Constable, demonstrând cum ambii au rescris regulile picturii de peisaj.
Expoziția marchează 250 de ani de la nașterea celor doi artiști și reunește peste 190 de picturi și desene, de la lucrări timpurii și schițe pe hârtie până la piese spectaculoase din perioada lor matură. Printre lucrările-cheie se numără The Burning of the Houses of Lords and Commons (1835), împrumutată de la Cleveland Museum of Art și nevăzută în Marea Britanie de mai bine de 60 de ani, și The White Horse (1819), una dintre capodoperele lui John Constable, expusă ultima dată la Londra în urmă cu aproximativ două decenii. Fotografia principală a expoziției reproduc Dido building Carthage, or The Rise of the Carthaginian Empire (1815), de la National Gallery din Londra.
Viețile lor se disting prin contraste clare: Turner, născut la Londra, și-a făcut simțită prezența devreme, intrând la Royal Academy la 15 ani și realizând uleiuri ambițioase înainte de 18 ani, precum The Rising Squall, Hot Wells, from St Vincent’s Rock, Bristol. Constable, provenind dintr-o familie înstărită din East Bergholt, Suffolk, a fost în mare parte autodidact, făcând numeroase excursii de schițare și concentrându-se pe perfecționarea tehnicii, cu acuarele timpurii precum Bow Fell, Cumberland (1807) și cu prima sa expunere la Royal Academy în 1802. Ambii au apărut într-un moment în care pictura de peisaj era foarte solicitată, dar s-au angajat să o transforme.
Expoziția explicitează modul în care și-au construit identități artistice diferite. Constable și-a cimentat reputația prin reprezentările din Dedham Vale și ale cursului râului Stour, lucrând adesea în aer liber; cutia sa de pictură și scaunul de schițat sunt expuse, iar un set de studii ale norilor ilustrează importanța cerului în estetica sa. Pentru Constable, norii nu erau simple elemente decorative, ci componente esențiale ale impactului emoțional, iar studiile sale pregătitoare stau la baza pânzelor sale monumentale, de până la doi metri, cum este Hampstead Heath with a Rainbow (1836), unde memoria personală se împletește cu un registru istoric.
Turner, pe de altă parte, a călătorit pe larg prin Marea Britanie și Europa, umplând caiete de schițe cu observații rapide care au inspirat scene alpine și compoziții dramatice, precum The Passage of Mount St Gothard (1804). Expoziția urmărește evoluția tehnicii sale, de la acuarelă la aplicări inovatoare ale vopselei și experimente cu lumina, și include lucrări târzii expuse pentru prima dată după decenii, precum Ancient Italy, Ovid Banished from Rome (1838), absentă din galeriile londoneze de mai bine de 50 de ani.
Contextul public și cel critic a contribuit la mitizarea rivalității lor. În 1831, Constable și Turner au fost expuși unul lângă altul la Royal Academy, ceea ce a intensificat comparațiile: alăturarea Caligula’s Palace and Bridge de Turner și Salisbury Cathedral from the Meadows de Constable a confruntat soarele italian al unuia cu atmosfera adesea ploioasă a celuilalt. Acum, la Tate Britain, lucrările lor sunt din nou puse în paralel, arătând cum abordări foarte diferite au condus la aceeași concluzie: peisajul merită pânze grandioase și o atenție serioasă.
Expoziția nu este doar un exercițiu retrospectiv; scoate în evidență și instrumentele și metodele practice ale artiștilor, precum cutia de pictură a lui Constable, caietele de schițe ale lui Turner și gravurile care le-au extins reputația. De asemenea, evidențiază influența profundă pe care ambii au avut-o asupra generațiilor următoare, iar filmul final adună reacții contemporane de la artiști precum Frank Bowling, Bridget Riley, George Shaw și Emma Stibbon, care discută despre moștenirea lor. Prin condensarea diferențelor și asemănărilor, expoziția arată cum două perspective concurente au ridicat genul picturii de peisaj la un statut superior.
The Burning of the Houses of Lords and Commons (1835) figurează în expoziție și nu a mai fost vizibilă în Marea Britanie de peste 60 de ani. Rivalitatea dintre Turner și Constable a stimulat criticii și publicul, forțându-i pe amândoi să inoveze și să trateze peisajul ca un subiect major. Prezența unor lucrări definitorii precum The White Horse sau Ancient Italy și intervențiile artiștilor contemporani transformă vizita într-un dialog între trecut și prezent. Ce tablou al expoziției ți-ar plăcea să vezi în realitate și de ce?
Fii primul care comentează