Când costumul tradițional pătrunde în mediul muzeal, dialogul dintre meșteșug și artă contemporană reflectă schimbările sociale care au mutat hainele din gospodărie în spațiile instituțiilor culturale. Mircea Cantor va susține pe 5 decembrie, de la ora 17:00, la Muzeul Național de Artă al României, un performance de 40 de minute legat de instalația sa Anthroposynaptic, parte din expoziția RomânIA. Reprezentarea portului popular în artă. Evenimentul reunește în aceeași sală muzică rituală din Maramureș, tehnici tradiționale de prelucrare a cânepii și o punere în scenă ce urmărește traseul cămășii populare, de la sămânță până la obiect de artă.
Performance-ul pleacă de la două piese care transformă cântările ritualice ale satului în povesti despre ia: Versul cămășii, un bocet interpretat de Ioan Opriș din Breb, și Strigătul cămășii, compus și interpretat de Ileana Bozai, tot din Breb. Melodia bocetului are o linie gravă, repetitivă, construită din 40 de strofe care urmăresc parcursul iei, începând cu planta de cânepă pe care o seamănă țăranul și continuând cu etapele tehnice ale confecționării. Cantor spune că astfel cămașa „parcurge” o viață împreună cu purtătorul ei, iar după decesul acestuia piesa își găsește o altă viață în instalație. Momentul începe și se încheie cu un cântec de trâmbiță, folosit în Maramureș atât la înmormântare, cât și la plecarea oilor la pășunat după sâmbra oilor, ca semn de drum bun.
Partea Strigătul cămășii pornește de la obiceiul nunții, mai precis de la strigătul miresei, și recreează viața iei într-o tonalitate veselă, propice pentru noroc. În timpul interpretării, solista aruncă grâu asupra publicului, gest folosit la nunți pentru a simboliza fertilitatea și belșugul. Linia melodicǎ e de joc și bucurie, iar acompaniamentul folosește instrumente tradiționale din Maramureș: dobă, zongoră și vioară, plus trâmbiță pentru pasajele ceremoniale.
Pe scenă apar Mircea Cantor, Ioan Opriș la dobă și voce, Ileana Bozai la voce, Ionuț Borca la vioară, Cristian Cupcea la zongoră, Radu Pop la trâmbiță și Ileana Hotea în rolul torcătoarei. Pe întreaga durată a performance-ului, o artizană din Maramureș va tors cânepa la fus, împodobit cu zurgălăi, aducând în plen audiovizual textura materială a iei și o dimensiune tactilă a poveștii. Muzica, vocea, sunetul instrumentelor și torsul se intersectează pentru a oferi o lectură multisenzorială a meșteșugului și a simbolurilor legate de cămașa tradițională.
Accesul la performance este posibil în limita locurilor disponibile și nu necesită înscriere prealabilă; intrarea în expoziție se face pe baza biletului, în valoare de 60 lei. Evenimentul reconectează publicul urban cu practici rurale care au supraviețuit în repertoriul muzical și în memoria comunităților din Maramureș, plasându-le însă într-un cadru contemporan, de muzeu.
Anthroposynaptic este instalația în jurul căreia se conturează acest performance. Miza demersului artistic este întâlnirea dintre materialitate, ritual și expunere muzeală, demonstrând cum un obiect modest precum o cămașă poate acumula straturi de sens care traversează generații. Integrarea torsului, a instrumentelor tradiționale și a gesturilor ritualice subliniază legătura dintre meșteșug, comunitate și formă artistică. Expoziția și performance-ul invită la reflecție asupra continuității culturale și asupra modului în care muzeele contemporane pot deveni spații de activare a tradițiilor.
Te tentează să vezi cum sună și cum arată viața unei cămăși într-un performance la MNAR?
Fii primul care comentează