Criza declanșată la Barajul Paltinu a lăsat fără apă potabilă peste 100.000 de persoane din 15 localități din județele Prahova și Dâmbovița și a generat un lanț de efecte care a dus până la oprirea temporară a Centralei Electrice Brazi. Problemele de la Paltinu readuc în prim-plan fragilitățile îndelungate ale infrastructurii românești de apă și energie, amintind de golirea Vidraru sau de alte acumulări care au demonstrat cât de dependentă este alimentarea urbană de investiții și întreținere constante.
Luni a avut loc o reuniune de urgență la Consiliul Județean Prahova, la care au participat toți actorii implicați în gestionarea situației. Autoritățile au explicat că soluția tehnică propusă viza ridicarea cotei barajului până la 626 metri, nivel necesar pentru preluarea apei prin priza de semiadâncime administrată de Apele Române. De acolo, apa urma să fie direcționată către Exploatare Sistem Zonal Prahova, cu un transfer estimat la aproximativ două ore, apoi către Stația de Tratare Voila, unde procesele de decantare, filtrare și analize ar necesita între 48 și 72 de ore, iar Hidro Prahova ar livra consumatorilor în alte circa 48 de ore. Consiliul Județean a subliniat că, dacă toate etapele se desfășoară fără întreruperi, scenariul cel mai optimist prevede reluarea furnizării în dimineața zilei de 8 decembrie; orice alte termene apărute în spațiul public nu au, susțin ei, fundament tehnic.
Blocajul s-a produs înainte ca apa să intre în sistemul local de tratare: Apele Române nu a putut furniza apă brută către ESZ din cauza unei turbidități extreme, ceea ce a făcut imposibilă tratarea în stațiile uzuale. Directorul tehnic al ESZ Prahova, Răzvan Radu, a declarat că o asemenea valoare a turbidității nu a mai fost înregistrată în ultimele trei decenii. Pe 28 noiembrie, în jurul orei 15:30, stația de la Voila a fost oprită pentru că turbiditatea a urcat până la 7.000 de unități, comparativ cu o medie lunară de aproximativ 30. Ulterior, nivelul a continuat să crească până la 17.000 de unități, ceea ce, în practică, înseamnă că apa nu mai putea fi pur și simplu tratată cu echipamentele disponibile; instalațiile s-ar fi blocat, iar riscul era pierderea capacității de furnizare pentru săptămâni întregi.
Situația tehnică a fost agravată de un cumul de factori: o secetă hidrologică prelungită care a menținut lacul la niveluri reduse, defecțiuni ale echipamentelor hidromecanice ale barajului și acumularea de aluviuni din amonte, care, în lipsa unui lac tampon funcțional, au fost deplasate în aval. Cătălin Popescu, specialist în inginerie hidrotehnică, a explicat că atunci când lacul funcționează la cote normale, el asigură decantarea naturală a apei; când nu mai poate absorbi acest „șoc de aluviuni”, toată murdăria ajunge la stațiile de tratare, depășindu-le capacitatea de funcționare. La Voila, în mod obișnuit, apa trebuie să stea 48–72 de ore pentru a permite decantarea, stabilizarea parametrilor fizico-chimici și efectuarea analizelor bacteriologice cerute de OG nr. 7/2023; când turbiditatea depășește pragul, procesul nu mai funcționează, practic apa devine nămol și instalațiile nu fac față.
Marți, în jurul prânzului, autoritățile au anunțat că apa a început să plece din Barajul Paltinu către sistemul de tratare, întrucât cota a depășit pragul de 626 metri; bazinele și filtrele erau pregătite, iar turbiditatea scăzuse suficient pentru a permite reluarea livrărilor în condiții de siguranță. Cu toate acestea, specialiștii estimează că efectele crizei pot persista, iar continuitatea alimentării cu apă a zonei ar putea avea probleme în următoarele luni, chiar până la șase luni, din cauza necesității unor lucrări și a timpului necesar refacerii echipamentelor.
Consecințele au depășit aria apei potabile: lipsa apei tehnologice a forțat oprirea Centralei Electrice Brazi, operată de OMV Petrom, pe 2 decembrie, iar aceasta asigură anual o pondere semnificativă din producția națională. Retragerea temporară a peste 800 MW, aproximativ 10% din consumul României, a impus necesitatea importurilor și a exercitat presiune suplimentară pe piața angro de energie. OMV Petrom a notificat întreruperea conform reglementărilor REMIT, iar Transelectrica a catalogat oprirea ca accidentală, indicând perioadele în care turbinele au fost scoase din funcțiune. Pentru referință, centrala a produs anul trecut circa 5 TWh, echivalentul a 10% din energia generată în țară. Ministerul Energiei a comunicat că Sistemul Energetic Național dispune de capacități pentru a acoperi necesarul de consum, iar oprirea este temporară, estimată inițial la două zile, însă orice astfel de incident adaugă instabilitate și costuri suplimentare în lanț.
Cauzele profunde ale acestei crize nu sunt doar tehnice, ci și structurale. Cătălin Popescu a subliniat că probleme asemănătoare apar în numeroase lacuri de acumulare din țară, de la Vidraru la Bistrița, iar lipsa unor investiții majore face ca infrastructura existentă să ajungă într-un stadiu în care uzura nu mai poate fi contracarată doar prin intervenții punctuale. Un alt efect sistemic este deficitul de personal specializat: acum circa 30 de ani, gospodărirea apelor mobiliza sute de mii de oameni; în prezent domeniul numără doar câteva zeci de mii, iar atragerea tinerilor în aceste profesii este dificilă în condițiile unor politici neclare și a unor mesaje publice care descurajează anumite tipuri de investiții. Specialistul recomandă abordarea acestor domenii ca strategii naționale, cu planuri pe termen lung și finanțare constantă, pentru că pregătirea și întreținerea costă, dar costă mai puțin decât gestionarea unei crize.
Barajul Paltinu este epicentrul acestei situații care a afectat atât alimentarea cu apă, cât și producția electrică. Problemele de la Paltinu ilustrează cât de interdependente sunt infrastructurile de apă și energie și cât de repede pot escalada efectele locale la nivel național, mai ales când o centrală precum Brazi asigură circa 800 MW și aproximativ 5 TWh anual. Investițiile planificate, reparațiile echipamentelor hidromecanice, consolidarea resursei umane și o strategie coerentă de întreținere par a fi pașii esențiali pentru reducerea riscului unor situații similare. Voi ce măsuri credeți că ar trebui prioritizate pentru a preveni o repetare a unei astfel de crize?
Fii primul care comentează