Mulți directori generali și manageri de fonduri văd astăzi AI ca pe ceva inevitabil, iar dezbaterea despre consecințele acestei certitudini se desfășoară pe piețele financiare din SUA și, prin efect de domino, la nivel global. Istoria ne oferă un punct de reper evident: bula dotcom din martie 2000, când firme fără un model de business solid au văzut cum listările le-au crescut valorile, pentru ca apoi indicele Nasdaq să se prăbușească cu 78%. Acum, în era inteligenței generative, rămâne întrebarea dacă entuziasmul legat de succesul AI va produce un colaps similar sau dacă actualul val este, cu avantaje și dezavantaje, diferit.
Pe scurt, piața s-a concentrat în jurul a ceea ce s-ar putea numi cei șapte titani: Amazon, Apple, Alphabet, Tesla, Microsoft, Meta și Nvidia. Aceste companii au împins bursele americane către noi recorduri chiar și într-un context macroeconomic nefavorabil. Capitalizarea lor pare desprinsă de restul pieței: tranzacționează la multipli de peste 30 de ori câștigurile, comparativ cu aproximativ 19 ori pentru celelalte firme din S&P 500. Practic, investitorii plătesc prime mari pentru expunerea la potențialul AI, nu doar pentru performanțele curente.
O corecție pare plauzibilă, dar un prăbușit de dimensiunea celei din 2000 pare puțin probabil. Majoritatea marilor jucători care domină sectorul tech au supraviețuit furtunilor din anii 2000 și s-au consolidat pe fluxuri reale de venituri, bilanțuri solide și afaceri funcționale. În plus, schimbarea adusă de inteligența generativă a fost foarte rapidă: tehnologia a trecut din stadiul teoretic în instrumente folosite zilnic. Rămân însă semne de întrebare legate de modele de business; pe măsură ce AI devine indispensabilă, e rezonabil să credem că va apărea și o schemă de stabilire a prețurilor care să susțină profitabilitatea.
Există totuși riscuri juridice și etice care pot fi extrem de costisitoare. Antrenarea modelelor lingvistice pe texte și creații existente a generat procese recente, în care instanțele au arătat că utilizarea neautorizată a proprietății intelectuale nu poate fi ignorată. Litigii care implică OpenAI au sugerat că firmele din domeniul AI vor fi fie obligate să renunțe la anumite practici de agregare a conținutului, fie să plătească pentru materialele folosite până acum. Estimarea efectului financiar al acestor decizii rămâne complicată și incertă.
Un alt aspect major îl reprezintă efectele sociale și fiscale. Guvernele par dornice să susțină dezvoltarea AI, dar planificarea pentru repercusiunile asupra pieței muncii este mai puțin clară. Mesajul că AI eliberează timp pentru activități creative sună bine la conferințe tehnologice, însă pentru lucrători din centre de apel sau funcții repetitive realitatea poate însemna pierderea locului de muncă. Chiar dacă productivitatea și profiturile companiilor vor crește, nu e limpede cum vor fi redistribuite acele câștiguri prin fiscalitate pentru a acoperi indemnizațiile celor afectați. AI poate înlocui munca, dar nu plătește automat impozite.
OpenAI este implicată în litigii care pot recalibra costurile din industrie. Nvidia și ceilalți giganți menționați rămân motoarele valorilor care au scos S&P 500 din media istorică, iar diferența de multipli, peste 30 versus circa 19, continuă să reflecte așteptările pieței. Procesele legate de proprietatea intelectuală și întrebările privind finanțarea protecției sociale pentru angajații înlocuiți arată că nu doar tehnologia va determina viitorul, ci și regulile și politicile publice. Care crezi că ar fi cea mai potrivită soluție fiscală sau socială pentru a gestiona impactul AI asupra locurilor de muncă?
Fii primul care comentează