În estul Ucrainei, tot mai multe femei ajung să piloteze drone FPV aproape de pozițiile rusești, preluând roluri esențiale pe fondul unor carențe acute de personal în forțele armate. Fenomenul amintește, în anumite privințe, de episoade istorice în care civilii au fost mobilizați în situații de urgență, dar prezintă și trăsături noi: echipamente compacte, cursuri accelerate și o dependență tot mai mare de competențele civile pentru operațiuni militare cotidiene, notează The Guardian.
La front, orele lungi și pericolul permanent fac parte din cotidian. Unitățile de atac FPV, care pilotează drone video în primul plan vizual, plasează operatorii la doar câțiva kilometri de liniile inamice, expunându-i artileriei, dronelor adversarului și bombelor ghidate. Datorită urgenței, instruirea noilor operatori se face în doar 15 zile, dar într-un ritm foarte intens. Nu există cifre oficiale privind numărul femeilor implicate; instructorii și comandanții estimează zeci de active sau în pregătire avansată, iar altele se înscriu lunar.
Dasha e un exemplu de adaptare când opțiunile se restrâng: în primele luni ale invaziei a activat ca voluntar, iar după ce mulți bărbați din regiunea ei fie au murit, fie au fost mobilizați, s-a alăturat operațiunilor cu drone. Motivația ei e pragmatică: cei doi copii locuiesc în Europa și vrea să-i aducă într-o Ucraină sigură. Tatăl ei, în vârstă de 89 de ani, a supraviețuit celui de-Al Doilea Război Mondial, iar povara acelui trecut o împinge să acționeze. Acum conduce o unitate mixtă la câțiva kilometri de linia frontului, iar atmosfera din tabără e mai mult de epuizare decât de eroism. Pentru Dasha nu e vorba de a demonstra ceva despre femei, ci despre necesitate: lumea se adaptează la cine mai poate îndeplini munca.
Povestea Elisabeth ilustrează cât de rapid se transformă viața civilă într-un teatru de război. Prima ei întâlnire cu conflictul a fost zgomotul bombardamentelor; a petrecut săptămâni dormind în scări de bloc și în subsoluri. După ce s-a înscris la trainingul FPV, a văzut colegi răniți și a înțeles că dinamica unităților nu mai ține cont de gen. Principalul criteriu a devenit cine poate pilota drona. Povara psihologică rămâne însă grea: fiecare misiune poate răni sau lua viața cuiva cunoscut, iar operatorii învață să suporte această responsabilitate.
Ilona s-a înscris la o școală de drone pentru civili când atacurile aeriene din jurul casei ei s-au intensificat. Fără experiență militară, se îndoia că are ce trebuie pentru acest rol, crezând că dronele sunt pentru profesioniști sau pentru cei crescuți cu tehnologia. A descoperit contrariul: centrul de pregătire își mută frecvent locațiile după ce a fost vizat, iar cursanții realizează repede că operatorii de drone sunt ținte. Cererea e uriașă; sute de persoane se înscriu pe liste de așteptare lunar, iar Ilona constată un fapt trist și simplu: mulți bărbați de vârsta ei nu mai sunt, așa că altcineva trebuie să le ia locul.
Dincolo de relatarea individuală, tabloul general este al unei armate care, confruntată cu pierderi semnificative, se bazează tot mai mult pe civili instruiți rapid pentru misiuni periculoase. Operațiunile FPV, riscurile aproape directe și cursurile de 15 zile reflectă atât urgența strategică, cât și schimbarea rolurilor tradiționale în război.
Cursurile scurte de 15 zile arată cât de repede se ajustează structurile militare și civile la nevoi imediate. Exemple precum Dasha, Elisabeth și Ilona demonstrează că motivațiile variază, de la protejarea copiilor la simpla necesitate de a acoperi goluri în efective, iar cererea pentru astfel de pregătiri rămâne foarte mare. Tu ce crezi: în ce mod va influența această trecere a femeilor în roluri de front imaginea viitoare a serviciului militar din Ucraina?
Fii primul care comentează