Două filme semnate de Neil Jordan și Susan Seidelman revin în atenție: unul plasat în atmosfera gotică a unei păduri mitice, celălalt în forfota Lower East Side-ului newyorkez, iar fiecare povestește, în felul ei, întâlniri care le schimbă viața personajelor. Ambele titluri jonglează cu tema identității și a transformării, primul printr-o reinterpretare a basmului, al doilea printr-o comedie a erorilor inserată în cultura stradală a anilor 1980.
The Company of Wolves, semnat de Neil Jordan, reface basmul Scufița Roșie sub forma unei fantezii gotice cu accente horror, pornind de la nuvela Angelinei Carter din The Bloody Chamber. Eroul principal e Rosaleen, jucată de Sarah Patterson, o tânără cu o capă roșie tricotată care, traversând pădurea spre casa bunicii, dă peste un vânător-ce-e-lup interpretat de Micha Bergese. Angela Lansbury îi dă viață bunicii, iar filmul include mai multe povestiri despre lupi, două rostite de Rosaleen și două de bunică, o structură concepută de Jordan ca pe mișcări diferite ale aceleiași teme, toate conducând spre basmul cunoscut. Designul de producție și fotografia, realizate cu un buget modest de circa 2 milioane de dolari, conturează o atmosferă onirică și senzuală. În plan simbolic, pelicula funcționează ca o metaforă freudiană a trezirii romantice și sexuale a protagonistei, o descoperire a propriei puteri care o fascinează și o îngrijorează totodată.
Desperately Seeking Susan, regizat de Susan Seidelman, e o comedie screwball din anii ’80 despre confuzia de identitate și viața boemă din Manhattan. Roberta, interpretată de Rosanna Arquette, e o gospodină din New Jersey nemulțumită de existența ei, care devine obsedată de secțiunea de anunțuri personale din ziar, urmărind legătura dintre doi amanti liberi, Susan și Jim, interpretați de Madonna și Robert Joy. Din urmărirea lui Susan, Roberta este lovită la cap când un bătăuș o ia pe nedrept drept Susan, aceasta din urmă fiind implicată într-un furt de cercei valoroși, declanșând o succesiune de evenimente care duc la o poveste complicată cu paramori și interlopi. Roberta se trezește cu amnezie, crezând că e Susan, și este primită în cercul lui Jim de prietenul său Dez, jucat de Aidan Quinn. Filmul e privit ca o declarație de dragoste către contracultura newyorkeză, într-o versiune comercializată, și abundă în cameo-uri ale artiștilor, muzicienilor și performerilor de pe Lower East Side. Scenariul e plin de replici spumoase, iar distribuția secundară include nume precum John Turturro în rolul proprietarului unui club de magie, Laurie Metcalf ca verișoara Leslie și Steven Wright în rolul iubirii sale dentiste. Pentru Madonna, acest rol rămâne unul dintre cele mai convingătoare din carieră, poate și pentru că interpretează o variantă apropiată de propria persoană.
The Company of Wolves pune în prim-plan trezirea romantică a Rosaleen și raportul ei cu figura lupului. Ambele filme arată cum miturile și cultura stradală pot funcționa ca lentile pentru teme comune: identitate, dorință, pericol și libertate. Privind detalii precum distribuția cu Angela Lansbury, Sarah Patterson, Madonna și Aidan Quinn, sau bugetul modest de circa 2 milioane de dolari și locațiile din Lower East Side, se vede că estetica și contextul generează povești la fel de importante ca intriga. Care dintre cele două ți se pare mai tentantă pentru o relectură: basmul gotic al lui Jordan sau comedia urbană a lui Seidelman?
Fii primul care comentează