Inginerii United Launch Alliance au descoperit la Cape Canaveral o defecțiune de fabricație la un izolator al unui motor cu combustibil solid al rachetei Vulcan, iar verificările ulterioare au continuat pentru a se confirma că nu există alte probleme. De la era Atlas și Saturn până la epoca Falcon și Starship, fiecare generație de rachete a trecut prin perioade în care teste și reparații au încetinit programul de lansări; cazul Vulcan ilustrează recent cum atenția la detaliile tehnice poate determina ritmul zborurilor spațiale comerciale și militare.
Problema a fost identificată la un izolator montat pe un propulsor solid, iar telemetria de la toți cei patru propulsoare ai următorului zbor programat în august a indicat performanțe normale, după cum a transmis Bruno. Totuși, oficialii au decis să recupereze carcasele motoarelor care au rămas în Atlantic pentru inspecții suplimentare, măsură precaută menită să elimine orice surpriză neplăcută.
Întârzierile care au afectat lansările Vulcan nu par a fi cauzate de lipsa de rachete; ULA dispune de piese pentru mai multe vehicule depozitate la Cape Canaveral Space Force Station. Blocajele din calendar au provenit mai degrabă din probleme de performanță, în special la propulsoarele solide, și nu este clar dacă întârzierile recente se trag de la pregătirea sateliților Space Force, inclusiv GSSAP, de existența unui satelit GPS pregătit pentru lansare încă din 2022, de inspecțiile motoarelor solide sau de alte motive operaționale.
Un purtător de cuvânt al Space Systems Command a spus pentru Ars că se iau măsuri adecvate pentru a asigura succesul misiunii USSF-87 și că echipele analizează atât hardware-ul, cât și datele zborurilor anterioare pentru a evalua pregătirea la zbor a viitoarelor misiuni. El nu a oferit însă detalii specifice despre inspecțiile motoarelor solide provenite de la ultima lansare Vulcan.
În plus, modernizarea facilităților ULA la Cape Canaveral a întâmpinat întârzieri: instalarea unui hangar nou pentru asamblare și pregătirea unei a doua platforme mobile de lansare au durat mai mult decât se estimase inițial. Pentru a rezolva acumularea de lansări, ULA trebuie să poată asambla și pregăti simultan cel puțin două rachete în clădiri diferite; scopul companiei este să atingă o medie de două lansări pe lună. Recent, echipele la sol au mutat a doua platformă de lansare pe rampă pentru verificări de montaj și teste tehnice inițiale, un pas spre creșterea ritmului, dar încă insuficient pentru a declanșa o majorare semnificativă a numărului de lansări în acest an.
Ritmul lent al Vulcan de la zborul inaugural din ianuarie 2024 nu este neapărat surprinzător pentru un vehicul nou. Falcon 9 și Atlas V au avut nevoie de aproximativ 28 de luni pentru a ajunge la al patrulea zbor, o bornă pe care Vulcan o va atinge în mai 2026. Delta IV a atins a patra misiune în 25 de luni, Ariane 6 în 16 luni, iar Starship a avansat mai rapid, având al patrulea test în mai puțin de 14 luni; diferențele provin din design, continuitatea față de generațiile anterioare și din cât de ambițioasă este agenda de testare. Adaptarea infrastructurii la Cape Canaveral și verificările suplimentare ale motoarelor solide sunt elemente importante ale ecuației, chiar dacă publicul observă doar amânări în calendar.
Misiunea USSF-87 este un punct central în aceste pregătiri. Echilibrul între inspecțiile tehnice ale motoarelor solide, starea sateliților Space Force (inclusiv GSSAP) și capacitatea de asamblare la Cape Canaveral scoate în evidență problema mai amplă a industriei: siguranța zborului are prioritate față de viteză, chiar dacă există presiuni pentru un ritm mai alert, cum ar fi obiectivul ULA de două lansări pe lună. Observăm, de asemenea, că experiența altor rachete, Falcon 9, Atlas V, Delta IV sau Ariane 6, oferă repere despre durata fazei de maturizare. Care crezi că ar trebui să fie prioritatea mai mare pentru companii ca ULA: creșterea rapidă a numărului de lansări sau o verificare mai amănunțită a fiecărui element înainte de zbor?
Fii primul care comentează