De la primele iniţiative de colectare selectivă până la automatele care returnează ambalaje contra garanţie, România a parcurs un drum vizibil în cei doi ani de implementare a Sistemului de Garanţie-Returnare, iar acum atenţia s-a mutat asupra legislaţiei şi a prevenirii abuzurilor. Diana Buzoianu, ministra Mediului, Apelor şi Pădurilor, a anunţat miercuri, la conferinţa organizată de minister împreună cu Academia de Studii Economice şi Asociaţia ECOTECA, că proiectul de lege destinat blocării fraudelor din sistem ar putea fi tras în transparenţă săptămâna viitoare. Ea a spus că discuţiile cu RetuRO au scos la iveală metode concrete de fraudare, precum reintroducerea repetată a aceloraşi ambalaje pentru a produce bonuri cu valori mai mari decât realitatea, iar autorităţile lucrează la prevederi care să descurajeze astfel de practici şi să permită controale mai riguroase.
Ministra a explicat că este în pregătire o formulă legislativă avansată, menită să transmită un semnal ferm: sistemul nu este un loc pentru profit facil. În acelaşi context, Buzoianu a subliniat că Sistemul de Garanţie-Returnare reprezintă una dintre poveştile de succes din ultimii ani în gestionarea ambalajelor, cu o rată de colectare de peste 80% pe piaţă, ceea ce justifică şi intenţia de a organiza anul viitor un forum internaţional dedicat proiectului. Obiectivul este de a combina tehnologia, controalele şi sancţiunile pentru a garanta integritatea mecanismului.
Pe tema extinderii sistemului către alte tipuri de ambalaje, există deja iniţiative legislative şi proiecte pilot demarate de operatori. Aceştia au pus la dispoziţie maşini RVM, adică automate pentru returnarea ambalajelor, şi au început campanii de comunicare pentru a testa fezabilitatea extinderii. Pilotul programat pe opt luni în Braşov şi Bucureşti vizează cartonul folosit pentru băuturi sau lapte; dacă datele colectate în această perioadă vor arăta posibilitatea scalării, sistemul ar putea fi extins. Invitarea românilor să participe la aceste teste a fost pusă ca modalitate practică de a genera date concrete, nu doar intenţii legislative pe hârtie.
Ministra a mai spus că discuţiile cu RetuRO vizează şi extinderea automatelor în mediul rural, pentru a face sistemul mai accesibil. În ceea ce priveşte materialele care nu fac parte din sistemul cu garanţie, responsabilitatea revine în mare măsură autorităţilor locale. Buzoianu a atras atenţia că primăriile trebuie să asigure atât infrastructura necesară pentru colectarea selectivă, cât şi controalele care impun respectarea regulilor şi aplicarea amenzilor acolo unde e necesar. Lipsa infrastructurii sau a verificărilor eficiente implică un cost financiar pentru toţi cetăţenii, întrucât România plăteşte anual zeci de milioane de euro pentru neatingerea ţintelor de reciclare. Există, desigur, primării care au instalat infrastructura, însă chiar şi acolo colectarea separată nu funcţionează întotdeauna corespunzător.
Datele principale conturează o imagine clară a impactului: la doi ani de la lansare, SGR a înregistrat colectarea a aproximativ 7, 9 miliarde de ambalaje, iar peste 550.000 de tone de materiale au ajuns la reciclatori, conform comunicatului RetuRO. Acest lucru demonstrează capacitatea tehnică a sistemului, dar şi provocarea de a-l proteja de fraude şi de a-l extinde responsabil, astfel încât beneficiile să fie împărţite echitabil.
7, 9 miliarde de ambalaje arată că sistemul funcţionează la scară, dar are nevoie de reguli clare, tehnologie fiabilă şi controale locale pentru a nu fi erodat. Combinaţia între legislaţie anti-fraudă, pilotarea extinderilor cu RVM-uri în Braşov şi Bucureşti şi responsabilitatea primăriilor privind infrastructura şi sancţiunile pare a fi direcţia pe care autorităţile o urmează. Dacă aceste elemente vor fi armonizate, sistemul poate fi scalat; în caz contrar, costurile rămân împărţite de toată lumea.
Consideraţi că automatizarea prin RVM-uri şi controalele mai stricte sunt suficiente pentru a elimina fraudele din Sistemul de Garanţie-Returnare sau sunt necesare şi alte măsuri?
Fii primul care comentează