Pe scena diplomatică europeană, liderii UE muncesc intens la un plan de rezervă pentru a preveni ca Ucraina să rămână fără fonduri la începutul anului viitor, negocieri purtate în principal la Bruxelles şi citate în presă de Politico. E o temă veche în politică: cum pot fi folosite activele îngheţate ale unui stat sancţionat fără a încălca norme juridice sau a provoca tensiuni majore între aliaţi. De la acordurile de după al Doilea Război Mondial până la pachetele moderne de sancţiuni, administrarea banilor blocaţi a fost mereu un exerciţiu delicat, cu implicaţii diplomatice şi legale.
La summitul european din luna trecută a apărut o propunere clară: utilizarea rezervelor ruseşti blocate pentru a constitui un împrumut de reparaţii de 140 de miliarde de euro destinat Ucrainei. Propunerea s-a împotmolit însă din cauza opoziţiei hotărâte a premierului Belgiei, Bart De Wever, ţara în care se află efectiv banii. Pe măsură ce negocierile de pace se intensifică şi presiunea temporală asupra Kievului creşte, problema a devenit una stringentă: oficialii UE avertizează că, dacă blocajul persistă, alţii ar putea acţiona înaintea lor. Liderii europeni speculează chiar că iniţiativa de pace a lui Donald Trump ar putea întări argumentul pentru reutilizarea acelor active în scopul plăţii unui împrumut de reparaţii, în contextul în care sumele ar fi rambursabile Moscovei doar într-un scenariu ipotetic în care Rusia ar accepta despăgubiri de război.
Comisia Europeană, condusă de Ursula von der Leyen, urmează să solicite elaborarea rapidă a unui proiect legislativ pentru acest împrumut de reparaţii, ceea ce indică un impuls tot mai mare la Bruxelles pentru găsirea unei soluţii. În paralel, De Wever rămâne rezervat din motive juridice şi de securitate, temându-se de posibile răspunderi legale sau de represalii din partea Moscovei dacă fondurile ruseşti ar fi folosite astfel. Din acest motiv oficialii europeni caută acum planuri de avarie care să asigure lichidităţi Ucrainei în cazul în care opţiunea principală nu va putea fi aprobată la timp pentru summitul din 18 decembrie.
O variantă care capătă tot mai mult sprijin este un împrumut-punte, finanţat prin împrumuturi la nivelul UE, menit să menţină Ucraina pe linia de plutire în primele luni ale anului 2026. Ideea e simplă: se acordă bani acum pentru funcţionarea statului, iar ulterior Ucraina rambursează către UE după ce primeşte finanţarea definitivă din împrumutul de reparaţii. Această soluţie ar oferi timp pentru a găsi formule acceptabile pentru Belgia şi ar amâna, temporar, decizia de a folosi direct activele ruseşti. Reprezentanţi ai Franţei, Germaniei, ţărilor de Jos, Lituaniei şi Luxemburgului au cerut Comisiei să continue lucrul la astfel de propuneri, iar ideea unui mecanism-punte nu este nouă: comisarul Valdis Dombrovskis avertizase încă din 4 noiembrie că orice întârziere va complica şi mai mult situaţia.
Situaţia este critică din punct de vedere financiar. Comisia Europeană recunoaşte necesitatea unei soluţii rapide, deoarece autorităţile de la Kiev avertizează că rezervele ar putea fi epuizate în primele luni ale anului viitor. Preşedintele francez Emmanuel Macron a afirmat recent că aliaţii vor finaliza în zilele următoare o soluţie menită să asigure finanţarea şi să ofere predictibilitate Ucrainei. Pe termen lung, însă, împrumutul de reparaţii rămâne considerat de mulţi decidenţi singura opţiune viabilă; ideea de a folosi bugete naţionale pentru granturi nu are susţinere, dat fiind deficitele publice şi costurile ridicate de împrumut cu care se confruntă multe state membre. Convincerea Belgiei rămâne astfel un element esenţial pentru implementarea oricărei soluţii durabile, iar diplomaţii analizează şi opţiuni combinate pentru a accelera procesul fără a crea precedente periculoase.
Împrumutul de reparaţii de 140 de miliarde de euro este privit ca soluţia pe termen lung. Miza juridică şi politică rămâne ridicată, pentru că utilizarea activelor îngheţate ridică întrebări legate de suveranitate, precedente internaţionale şi posibile acţiuni de retorsiune. Procedurile legislative europene, responsabilitatea ţărilor în care se află banii şi calendarul politic, inclusiv summitul din 18 decembrie, vor decide dacă se va merge pe varianta împrumutului definitiv sau pe un împrumut-punte temporar. Ce credeţi, va reuşi UE să găsească rapid o formulă acceptabilă pentru toate părţile implicate?
Fii primul care comentează