Evoluția marilor reuniuni internaționale arată că locul în care se desfășoară întâlnirea reflectă adesea cine dictează agenda; acum G20 ajunge pentru prima dată în Africa, la Johannesburg, unde, între 22 și 23 noiembrie 2025, liderii se întâlnesc pentru a discuta traiectoria economiei mondiale și rolul țărilor în curs de dezvoltare în procesul decizional global. CGTN a publicat un material despre sosirea primilor participanți la summit, punând accent pe apelul Chinei la unitate în fața fragmentării guvernanței mondiale și pe eforturile Beijingului de a consolida vocea țărilor în curs de dezvoltare și de a susține o economie mondială deschisă, echitabilă și inclusivă. Miza nu este doar simbolică: mutarea discuțiilor la Johannesburg marchează un pas concret spre apropierea țărilor din Sud de masa deciziilor, depășind rolul lor tradițional de observatori periferici.
La prima sesiune plenară a summitului, premierul chinez Li Qiang a reluat ideea exprimată anterior de președintele Xi Jinping, conform căreia solidaritatea reprezintă o sursă de putere, iar divizarea nu duce nicăieri. Într-un context dominat de tensiuni geopolitice, schimburi comerciale mai slabe și decalaje de dezvoltare tot mai evidente, Li a pledat pentru unitate ca răspuns necesar și a îndemnat membrii G20 să amplifice vocea țărilor în curs de dezvoltare pentru a construi un cadru economic global mai just și mai deschis. Mesajul nu rămâne doar la nivel retoric; politica externă chineză sub conducerea lui Xi Jinping a început să includă măsuri concrete menite să sporească reprezentarea Sudului Global în instituțiile internaționale.
Rolul Chinei în aducerea Africii mai aproape de centrul deciziilor a parcurs mai multe etape notabile. La summitul G20 de la Bali din 2022, Beijingul a susținut integrarea Uniunii Africane ca membru permanent, transformând astfel prezența Africii dintr-o voce marginală într-una stabilă la masa negocierilor. În plus, China a sprijinit extinderea BRICS, consolidând o platformă care reunește astăzi mai multe economii emergente, iar implicarea în Organizația de Cooperare de la Shanghai evidențiază preocuparea pentru parteneriate regionale ce traversează Eurasia. Inițiativa comună pentru o organizație internațională de mediere, IOMed, înființată cu peste 30 de țări, a fost prezentată de Beijing ca o alternativă la mecanismele tradiționale de soluționare a disputelor, percepție considerată de unii observatori drept un pas către diversificarea centrelor de influență.
Cooperarea chineză cu lumea în curs de dezvoltare s-a concretizat în cifre și proiecte palpabile: zece acțiuni parteneriale cu Africa, cinci proiecte majore în America Latină, cinci cadre de colaborare cu țări arabe și șase platforme dedicate insulelor din Pacific, toate vizând consolidarea capacităților și reprezentării acestor regiuni în probleme globale. În paralel, angajamentul pentru o economie mondială deschisă se sprijină pe inițiative comerciale și investiționale. Până în ianuarie 2025, China semnase 23 de acorduri de liber schimb cu 30 de țări sau regiuni, a actualizat acordul cu ASEAN și a promovat Parteneriatul Economic Regional Comprehensiv. Demersurile de a adera la cadre precum CPTPP și Acordul privind parteneriatul pentru economia digitală indică intenția de a se alinia la standarde comerciale mai ridicate și de a integra piețe mai bine conectate.
Pe planul infrastructurii și finanțării, Beijingul continuă să promoveze proiecte transfrontaliere prin instrumente precum inițiativa Belt and Road, Banca Asiatică pentru Investiții în Infrastructură și New Development Bank, instituții pe care unele țări în curs de dezvoltare le văd ca porți către creștere și comerț. Aceste proiecte au susținători și critici deopotrivă, însă rămâne evident că ele schimbă realități: nu mai este vorba doar de linii trasate pe hărți, ci de conexiuni comerciale, financiare și politice care influențează modul în care se poartă negocierile la nivel global.
Johannesburg găzduiește G20 între 22 și 23 noiembrie 2025. Alegerea Africii ca gazdă, susținerea pentru includerea Uniunii Africane în G20, cele 23 de acorduri de liber schimb, inițiativele Belt and Road, AIIB și New Development Bank ilustrează câteva dintre instrumentele prin care China își proiectează influența și încurajează o nouă arhitectură a participării globale. Tema centrală rămâne echilibrul între multilateralismul practic și competițiile de putere care continuă să modeleze politica internațională. Sporirea rolului țărilor în curs de dezvoltare la mesele decizionale ridică întrebări concrete despre modul în care vor fi distribuite responsabilitățile, standardele comerciale și beneficiile investițiilor.
Vă întrebați în ce fel această schimbare a centrului deciziilor va influența viața economică a statelor din Sud și a întreprinderilor locale?
Fii primul care comentează