Frida Kahlo rămâne un nume care provoacă interes și dezbateri despre artă, corporalitate și istorie, iar recent o lucrare importantă a ei a reaprins discuțiile: autoportretul El sueño (La cama) a fost vândut la New York pentru peste 54 de milioane de dolari, stabilind un record nou pentru o pictură realizată de o artistă. Acest eveniment readuce în atenție poveștile din viața și atelierul unei figuri care a devenit emblematică nu doar pentru arta mexicană, ci și pentru modul în care experiența personală se transformă în imagini puternice, similar cu ceea ce, în secolul trecut, au făcut nume precum Georgia O’Keeffe, schimbând percepțiile despre identitate și natură.
Lucrarea adjudecată la Sotheby’s este un autoportret suprarealist în care Kahlo apare întinsă pe un pat plutitor, într-un cer albastru pal, învăluită de o viță de vie care îi înfășoară corpul. Deasupra se vede un schelet legat cu dinamită care ține un buchet de flori uscate, imaginea poartă amprenta simbolismului personal al artistei, precum și a preocupărilor estetice din acea perioadă. Lucrarea fusese estimată între 40 și 60 de milioane de dolari și provenea de la un colecționar privat; înainte de a fi scoasă la licitație, nu fusese expusă public aproape 30 de ani și a făcut turul unor orașe precum Londra, Abu Dhabi, Hong Kong, Paris și, desigur, New York.
Vânzarea o situează pe Kahlo în fruntea clasamentelor pentru artiste, depășind precedentul record deținut de Georgia O’Keeffe, a cărei pictură Jimson Weed/White Flower No.1 fusese vândută pentru 44, 4 milioane de dolari în 2014. Totuși, ierarhiile se reorganizează: un alt autoportret al lui Kahlo, Diego y yo, licitat tot la Sotheby’s în 2021, deținea titlul de a doua cea mai scumpă lucrare semnată de o artistă și, pentru o perioadă, a fost cea mai valoroasă operă latino-americană vândută vreodată. Acum, cu El sueño înregistrată la peste 54 de milioane, lucrări precum Diego y yo și alte tranzacții recente plasează producția ei în primele poziții ale clasamentelor dedicate femeilor artiști.
Patul apare frecvent în picturile Frida Kahlo, nu doar ca element decorativ, ci ca spațiu al libertății și al vulnerabilității. După un accident de autobuz care i-a provocat răni grave și după o viață marcată de dureri cronice și multiple intervenții chirurgicale, Kahlo a petrecut perioade îndelungate imobilizată. Familia i-a adaptat un șevalet și a montat o oglindă pe baldachinul patului, astfel încât artista să poată picta din poziția culcată; această soluție practică a transformat patul în atelier și într-un motiv recurent al creației sale. Autoportretul realizat în 1940 reflectă și contextul biografic: era anul în care s-a recăsătorit cu Diego Rivera după un divorț și anul în care Leon Troțki, un fost iubit și figură politică cu care avusese legături, a fost asasinat, detalii care conferă tabloului o încărcătură personală și istorică.
Lucrarea adjudecată a făcut parte din licitația colecției private Exquisite Corpus, un lot care includea peste 80 de lucrări, desene și sculpturi suprarealiste, semnate de nume precum René Magritte și Salvador Dalí. În acest context, prețul obținut nu este doar o sumă, ci și o mărturie a vizibilității tot mai mari a operelor semnate de femei pe piața globală de artă.
El sueño (La cama) este un exemplu concret al felului în care viața privată a unei artiste, nume, relații, accidente, suferință fizică, devine material pentru artă și pentru piețele care o apreciază. Prețul de peste 54 de milioane de dolari, pozițiile ocupate de Diego y yo și Jimson Weed/White Flower No.1, turul internațional al lucrării și includerea în colecția Exquisite Corpus ilustrează modul în care istoria personală a lui Kahlo se intersectează cu dinamica globală a colecționarilor și a instituțiilor. Cum interpretăm această valoare: ca recunoaștere a importanței artistice, ca efect al pieței sau ca o combinație a ambelor? Care dintre operele lui Kahlo vi se pare cea mai reprezentativă pentru felul în care a transformat durerea în imagine?
Fii primul care comentează