De peste douăzeci de ani, discuțiile despre educația culturală reapar în spațiul public ca un ecou: se insistă mult pe importanță, dar participarea rămâne frecvent redusă. Barometrul de Consum Cultural 2024, publicat pe 26 noiembrie de Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală, oferă date concrete despre cine vizitează muzee, teatre sau monumente și cât de mare este decalajul dintre recunoașterea valorii culturii și accesul real la aceasta.
Studiul indică faptul că aproape jumătate dintre români, 42%, au fost cel puțin o dată în 2024 la muzee, expoziții sau galerii de artă, iar 66% au vizitat monumente istorice sau situri arheologice. Cinematografele au atras 38% dintre respondenți anual, iar teatrul a înregistrat o rată de participare de 25%, identică cu cea din anul precedent. Aceste valori confirmă un interes constant pentru patrimoniu, dar și o realitate evidentă: mulți rămân excluși din circuitul cultural organizat.
Un capitol îngrijorător al raportului tratează educația culturală: 67% dintre respondenți afirmă că nici ei, nici copiii lor nu au participat vreodată la activități de educație culturală, în pofida unei conștientizări larg răspândite a importanței acestora. Totuși, cei care au participat raportează efecte concrete: 78% spun că au învățat lucruri noi despre artă și cultură, 70% s-au implicat mai activ în inițiative culturale, iar pentru 42% educația culturală a avut un impact pozitiv asupra performanțelor școlare ale copiilor. Aici se conturează mai degrabă o problemă de acces decât una de interes: știi că este util, dar mecanismele care permit participarea lipsesc sau sunt insuficiente.
Barometrul desenează și un profil al non-publicului: majoritatea respondenților nu participă regulat la evenimente culturale publice. Cauzele țin de acces, fie că evenimentele nu au o frecvență adecvată (gândește-te la festivaluri sau târguri organizate sporadic), fie că lipsește infrastructura necesară sau apar bariere educaționale, așa cum se întâmplă în cazul consumului de muzică cultă. În paralel, activitățile cu o dimensiune comunitară, sărbători locale, slujbe religioase, întâlniri cu rude și prieteni, continuă să adune un public numeros, semn că legăturile sociale și modul în care oamenii își petrec timpul liber se schimbă, iar cultura oferă, în anumite contexte, alte forme de întâlnire.
Un alt punct subliniat de raport este absența unor politici publice coerente și a unei finanțări suficiente. Autorii recomandă politici integrate care să sprijine inițiative educaționale, să stimuleze cooperarea între instituții și să promoveze parteneriate durabile între cultură, educație și comunitate. Fără astfel de intervenții, impactul culturii rămâne fragil și limitat în timp.
Din punct de vedere metodologic, Barometrul de Consum Cultural 2024 este un sondaj reprezentativ la nivel național pentru populația de 18 ani și peste, realizat pe un eșantion de aproximativ 1.064 de persoane și cu o eroare maximă de +/-3, 1% la un nivel de încredere de 95%. Ancheta a fost efectuată prin CATI, pe un eșantion simplu aleatoriu obținut prin random digit dialing, iar structura eșantionului a fost corelată pe criterii socio-demografice: gen, vârstă, nivel de educație, mărimea localității și sub-regiuni de dezvoltare. După lansare, raportul va fi accesibil în format digital pe site-ul culturadata.ro.
Barometrul pune în lumină un paradox evident: datele privind vizitele la muzee, teatru și monumente sunt încurajatoare, dar lacunele în materie de educație culturală și acces rămân obstacole reale. Exemplul cifrelor, 42% pentru muzee, 66% pentru monumente, 67% non-participare în programe educaționale, arată unde este necesară intervenția: infrastructură, frecvența ofertei și politici publice care să conecteze cultura cu educația și comunitatea. Pe termen lung, schimbarea va veni din combinarea unei oferte constante cu proiecte menite să atragă și să includă grupurile actualmente în afara circuitului cultural.
Barometrul ilustrează amploarea fenomenului și oferă un punct de plecare pentru politici mai bine calibrate. Crezi că autoritățile și instituțiile culturale pot transforma aceste date în măsuri concrete care să extindă accesul la educație culturală pentru copii și tineri?
Fii primul care comentează