Câțiva ani în urmă, o decizie neobișnuită și controversată din China a captat atenția publică: Gui Junmin a conservat soția prin criogenie și recent a recunoscut că are o nouă parteneră, reaprind astfel dezbaterea despre iubire, doliu și granițele științei. Criogenia, născută din experimente și visuri despre nemurire, a stârnit mereu curiozitate, de la mici laboratoare la promisiunile futuriste ale unor startup-uri americane, iar acest caz a readus subiectul în centrul discuțiilor din China.
Zhan Wenlian a decedat în 2017, la 49 de ani, din cauza unui cancer pulmonar. După diagnosticul grav, soțul ei, Gui Junmin, a ales să o conserve prin înghețare, astfel devenind prima persoană criogenată din China. Medicii estimaseră că îi mai rămâneau doar câteva luni de viață, iar gestul lui Gui a fost motivat de speranța că, într-o zi, tehnologia ar putea restabili viața corpului. După moarte, el a încheiat un contract pe 30 de ani cu Institutul de Cercetări în Științele Vieții Shandong Yinfeng. Corpul lui Zhan a fost pus într-un recipient de 2.000 de litri și păstrat într-o cuvă cu azot lichid la aproximativ minus 190 de grade Celsius.
Criogenia, pe scurt, înseamnă răcirea unui corp la temperaturi foarte joase și administrarea de substanțe asemănătoare antigelului pentru a preveni formarea cristalelor de gheață care ar distruge țesuturile. Ideea este că tehnologiile viitoare ar putea repara leziunile și readuce organismul la viață. Practic, se folosesc deja tehnici similare, la scară redusă, în medicină, pentru conservarea celulelor sanguine, a spermei sau a embrionilor, însă conservarea întregului corp rămâne la nivel experimental. Până în prezent, se estimează că peste 500 de persoane au fost criogenate la nivel global, majoritatea în Statele Unite, dar niciun caz nu a dus la o reanimare reușită; comunitatea științifică consideră readucerea la viață a unui corp complet drept o perspectivă foarte îndepărtată.
Subiectul a revenit în atenția publicului după un interviu acordat de Gui ziarului Southern Weekly. El a mărturisit că din 2020 a început o relație cu Wang Chunxia. A spus că, după un atac sever de gută care l-a imobilizat două zile, a înțeles avantajele de a nu rămâne singur și a intrat într-o relație pe care el o descrie în mare parte ca utilitară, fără ca femeia să fi „pătruns” cu adevărat în inima lui. Această afirmație a polarizat comentariile online. Unii internauți au manifestat empatie, sugerând că timpul poate atenua durerea și că ar fi sănătos să i se acorde fostului confort, alții l-au acuzat de egoism, considerând nepotrivită menținerea trupului înghețat în timp ce el își refăcea viața sentimentală.
Pe de o parte, hotărârea lui Gui ridică întrebări despre natura devotamentului: ce înseamnă a rămâne alături de cineva după moarte și cât valorează un asemenea gest pentru cei vii? Pe de altă parte, scoate în evidență aspecte practice și etice ale criogeniei: costuri pe termen lung, contracte de zeci de ani, responsabilități privind corpul conservat și limitele reale ale științei. De asemenea, ilustrează cum tehnologia și dorințele personale se intersectează cu normele culturale, într-un context asiatic în care tradițiile legate de moarte încă au greutate, și cum rețelele sociale pot transforma o alegere privată într-un spectacol public.
Cazul include nume și cifre concrete: Zhan Wenlian, 49 de ani, deces în 2017; Gui Junmin, contract de 30 de ani cu Institutul Shandong Yinfeng; recipient de 2.000 de litri la minus 190 °C; relație nouă din 2020 cu Wang Chunxia. Aceste informații conturează realitatea practică din spatele unei decizii dramatice: nu este doar o idee de film science‑fiction, ci un amestec de angajament personal, acord contractual și tehnologie existentă, dar limitată. Unde este, în fond, granița dintre speranță și iluzie când vorbim despre păstrarea oamenilor pentru un viitor incert?
Păstrarea corpului lui Zhan Wenlian în azot lichid și relația recentă a lui Gui Junmin declanșează discuții despre loialitate, doliu și limitele științei. Ce echilibru ar trebui stabilit între respectul pentru cei plecați și nevoile celor rămași?
Fii primul care comentează