Anunţul transmis de reprezentanţii Poliţiei Române şi ai Ministerului Afacerilor Interne clarifică o contradiţie aparentă: mai multe apeluri legate de violenţa în familie, dar mai puţine dosare penale deschise. În ultimii ani au crescut apelurile la 112 şi atenţia publică asupra violenţei domestice, iar acum realitatea arată că nu orice sesizare se transformă automat într-o cauză penală, uneori este vorba despre certuri sau ameninţări care nu îndeplinesc elementele constitutive ale unei infracţiuni.
Secretarul de stat Bogdan Despescu a explicat că diferenţa dintre numărul sesizărilor şi cel al dosarelor penale se explică prin modul de verificare la faţa locului. Poliţiştii răspund apelurilor şi, în baza constatărilor, decid dacă faptele semnalate constituie infracţiuni sau reprezintă doar conflicte familiale care nu necesită încadrare penală. A menţionat şi situaţii în care sesizările nu s-au confirmat după verificări, ceea ce justifică creşterea apelurilor înregistrate fără o proporţională creştere a dosarelor penale.
Adjunctul şefului Poliţiei Române, Eduard Miriţescu, a dat date concrete: în primele zece luni ale anului au fost consemnate 113.144 de intervenţii în cazuri legate de violenţa domestică, cu 2.115 mai multe faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. Din acestea, 54.996 au avut loc în mediul urban şi 58.148 în mediul rural. În acelaşi interval, numărul faptelor penale înregistrate în domeniul violenţei domestice a scăzut cu 19, 4%, de la 50.614 la 40.798. În practică, mai multe solicitări de intervenţie, dar mai puţine situaţii care întrunesc criteriile penale.
Această stare de fapt aduce în discuţie câteva nuanţe importante pentru public. Creşterea sesizărilor poate reflecta atât o disponibilitate mai mare a cetăţenilor de a cere ajutor, cât şi o informare mai bună despre tipurile de situaţii care trebuie raportate. Totodată, scăderea dosarelor penale arată că multe dintre cazuri nu ating pragul infracţiunii sau că nu pot fi dovedite în momentul intervenţiei. Miriţescu şi Despescu evidenţiază astfel diferenţa esenţială dintre apelul pentru ajutor şi existenţa unei fapte penale demonstrate.
Analiza numerică a IGPR pune faţă în faţă cifrele: peste 113.000 de intervenţii şi aproape 10.000 de fapte penale în minus faţă de anul precedent. Pentru public, asta înseamnă că sistemul răspunde mai mult, dar nu toate solicitările implică urmărire penală. Practic, serviciile de urgenţă sunt tot mai solicitate şi mai proactive, însă criteriile juridice rămân cele care decid deschiderea unui dosar penal.
Aceste date ridică şi întrebarea privind necesarul de servicii de intervenţie şi consiliere pentru gestionarea conflictelor familiale care nu sunt de natură penală. Dacă cetăţenii apelează mai frecvent la 112, este util să existe resurse pentru mediere, sprijin psihologic sau consiliere socială, nu doar mecanisme strict penale. În plus, cifrele pot reflecta diferenţe regionale, intervenţiile din mediul rural fiind uşor mai numeroase în această perioadă, şi sugerează necesitatea unor politici adaptate realităţilor locale.
Datele exacte furnizate de Miriţescu, 113.144 de intervenţii în primele 10 luni şi o scădere de 19, 4% a faptelor penale (de la 50.614 la 40.798), oferă un cadru clar pentru discuţia publică. Aceste cifre pot servi drept punct de plecare pentru dezbateri despre îmbunătăţirea prevenirii, coordonarea mai bună între serviciile sociale şi cele de ordine publică şi asigurarea protecţiei eficiente pentru persoanele vulnerabile, fără a transforma orice conflict familial într-un dosar penal.
Eduard Miriţescu şi Bogdan Despescu aduc în discuţie echilibrul dintre reacţia imediată a instituţiilor şi criteriile legale necesare pentru ancheta penală. Această diferenţiere este esenţială pentru interpretarea datelor: o creştere a apelurilor nu înseamnă neapărat o creştere a infracţionalităţii, ci poate indica o societate mai vigilentă sau servicii de urgenţă mai accesibile.
113.144 intervenţii şi o scădere de 19, 4% a faptelor penale sunt cifre care arată că statisticile trebuie citite cu atenţie, nu doar privite. Dacă mai multe persoane apelează la 112, este un indiciu că sistemul este utilizat; totuşi, soluţiile eficiente cer şi alternative non-penale, precum consilierea şi medierea, acolo unde situaţiile nu încalcă legislaţia. Ce crezi că ar trebui făcut pentru a conecta mai bine intervenţia poliţiei cu sprijinul social şi psihologic în astfel de cazuri?
Fii primul care comentează