Amintirea lui Ilie Ilașcu revine în prim-plan: cine a fost, ce a făcut și unde pot merge cei care vor să îi aducă un ultim omagiu. Rândurile următoare leagă trecutul recent de prezent, trec prin anii tulburi de la începutul anilor 1990 și ajung la detalii practice despre înmormântare și recunoașterile oficiale primite de-a lungul vieții.
Ilie Ilașcu, născut la 30 iulie 1952 în satul Taxobeni, raionul Fălești, a devenit o personalitate marcantă în mișcarea pentru asumare națională din Basarabia. După absolvirea Facultății de Economie a Universității Agrare, s-a implicat în Mișcarea de Eliberare Națională (1988–1992) și a condus filiala Tiraspol a Frontului Popular din Moldova între 1989 și 1992. A continuat implicarea pe plan militar în timpul conflictului de pe Nistru, comandând unități speciale ale Ministerului Securității Naționale al Republicii Moldova. Această împletire între activism civic și angajament militar i-a consolidat notorietatea atât în mediul local, cât și pe plan internațional.
În iunie 1992, Ilașcu și alți membri ai grupului său au fost reținuți de forțe separatiste sprijinite de servicii ruse. Au urmat ani de detenție politică, iar în 1993 a fost condamnat la moarte de o instanță considerată ulterior de mulți ca neconstituțională. Presiunile și intervențiile internaționale au condus la eliberarea sa pe 5 mai 2001; atunci a fost predat autorităților din Moldova și României. Ulterior, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat responsabilitatea Federației Ruse și a Republicii Moldova pentru tortură și deprivare ilegală de libertate în cazul său, hotărâre care a consolidat recunoașterea abuzurilor suferite.
Pe plan politic, Ilașcu a activat în legislativ atât în Republica Moldova, unde a fost deputat în două legislaturi (1994–1998 și 1998–2000), cât și în România, unde a îndeplinit un mandat de senator între 2000 și 2008, ca reprezentant al PRM. A făcut parte din comisii cu profil de sănătate publică, drepturile omului, apărare și ordine publică și a participat în delegația României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Inițiativele sale parlamentare au vizat drepturile omului, reformele de securitate și cooperarea internațională, subiecte esențiale în perioada imediat următoare destrămării Uniunii Sovietice.
Recunoașterile oficiale au venit atât din România, cât și din Republica Moldova: Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler, acordat în 2001 de președintele de atunci Ion Iliescu, Ordinul Republicii în 2010, precum și titlul de Cetățean de onoare al municipiilor București și Chișinău, al orașului Sighișoara și al altor 37 de localități din România. Aceste distincții reflectă, pe lângă aprecierea politică, și modul în care comunitățile au dorit să marcheze contribuția sa publică.
Familia și apropiații anunță trecerea în neființă și îl descriu pe Ilie Ilașcu ca pe un om al curajului, verticalității și iubirii de țară. Mesajele celor apropiați scot în evidență multiplele sale roluri: soț, tată, bunic, prieten, dar și simbol al unor idealuri legate de demnitate și patriotism. Pentru cei care vor să îi aducă un ultim omagiu, capela bisericii Sfânta Sofia, de pe Calea Floreasca nr. 216 din București, este deschisă începând de marți, 18 noiembrie, ora 14:00, până joi, 20 noiembrie 2025. Familia mulțumește pentru rugăciuni, gânduri bune și sprijin și transmite rugămintea ca Dumnezeu să-i odihnească sufletul.
Imaginea lui Ilie Ilașcu rămâne una complexă: de la activist civic și lider local în ani de efervescență națională, la deținut politic și ulterior parlamentar în două țări. Numele său este legat de procese juridice internaționale și de distincții oficiale care marchează atât recunoașterea suferinței, cât și aprecierea pentru responsabilitatea publică. Pentru comunitățile din Republica Moldova și România, el rămâne un reper al curajului și demnității, dar și un exemplu despre cum conflictele regionale și intervențiile internaționale pot influența destine individuale.
Ordinul Național Steaua României și data eliberării, 5 mai 2001, sunt repere clare care fixează biografia lui Ilașcu în timp. Reflectând la parcursul său, se observă conexiuni evidente între activism civic, represalii politice și recunoaștere juridico-diplomatică. Ce părere ai despre felul în care istorii personale precum cea a lui Ilie Ilașcu modelează percepțiile publice asupra suveranității, drepturilor omului și memoriei colective?
Fii primul care comentează