Când se vorbește despre tarife vamale impuse de administrații prezidențiale, efectele pot depăși retorica: este vorba despre posibile rambursări de până la 1 trilion de dolari pentru importatorii din SUA, ca urmare a tarifelor introduselor în timpul președinției lui Donald Trump. Economiști, companii și părți interesate urmăresc un dosar la Curtea Supremă a Statelor Unite care ar putea stabili dacă aceste taxe trebuie returnate și cât de complicat va fi procesul.
De-a lungul timpului, discuțiile privind puterea executivă de a impune tarife reciproce nu sunt noi; din secolul XIX până în prezent, administrațiile au folosit tarifele pentru a proteja industriile interne sau pentru a pune presiune pe partenerii comerciali. Cazul actual contrastează cu deciziile anterioare ale Curții, inclusiv hotărâri care au blocat programe guvernamentale importante, precum planul de 50 de miliarde de dolari pentru anularea unor împrumuturi studențești. Economiștii au avertizat justiția că impactul economic al obligației de rambursare a acestor tarife ar putea depăși efectele altor programe asupra cărora Curtea s-a pronunțat anterior.
În septembrie, secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a atras atenția că suma ce ar putea trebui returnată ar putea fi între 750 de miliarde și 1 trilion de dolari dacă instanța ar amâna o decizie până vara viitoare. În timpul audierilor orale, judecătoarea Amy Coney Barrett a menționat că anularea tarifelor ar putea fi „murdară”, adică procedural complexă; în schimb, reprezentanți ai mediului de afaceri din coaliția We Pay Tariffs au afirmat că, pentru ei, restituirea banilor ar putea fi relativ simplă, deoarece formularele vamale conțin poziții clare despre tarifele plătite.
Rick Muskat, directorul general al firmei familiale DeerStags, a spus că societatea lui a plătit până acum peste 1 milion de dolari în tarife și crede că importatorii ar putea solicita rambursări pe baza acelor înregistrări, posibil prin plăți unice sau sub formă de credite viitoare. El a făcut o paralelă cu modul în care IRS rambursează plățile fiscale în exces și a amintit că, într-un litigiu vamal din 2018, autoritatea vamală a rambursat importatorilor fără probleme majore.
Totuși, nu toți anticipează un proces lipsit de dificultăți. Dacă rambursările nu sunt automatizate, procedurile de contestare a tarifelor pot deveni anevoioase. Depunerea documentației necesare poate consuma timp și poate fi dificilă pentru companiile care gestionează volume mari de transporturi în care doar o parte din produse au fost taxate. În plus, tarifele aplicate de anumite țări, cum ar fi China, au suferit multiple modificări în timp, ceea ce complică și mai mult situația. Joyce Adetutu, partener la casa de avocatură Vinson & Elkins, a subliniat că va fi nevoie de mult timp pentru a descifra acele modificări și că povara administrativă va fi considerabilă.
Cazul aduce în discuție întrebări concrete despre responsabilitatea fiscală și mecanismele practice ale rambursărilor: sumele evocate de Scott Bessent indică o potențială expunere bugetară uriașă, iar declarațiile companiilor precum DeerStags arată că există date vamale care pot facilita cererile de restituire. În același timp, observațiile juriștilor și experiențele anterioare arată că modul de implementare ar putea varia semnificativ în funcție de existența unor proceduri automatizate sau de necesitatea unor cereri individuale, precum și de complexitatea modificărilor tarifare externe.
Titlul situației actuale ar fi: posibilitatea rambursării a până la 1 trilion de dolari în tarife. Decizia finală va depinde de hotărârea Curții Supreme și de capacitatea agențiilor vamale și fiscale de a pune în practică eventualele ordine de restituire, într-un context în care datele vamale există, dar nu întotdeauna sunt suficient de simple pentru a permite returnarea rapidă a banilor. Ce părere aveți: ar trebui autoritățile să pregătească din timp un mecanism automat de rambursare sau povara administrativă nu justifică costurile imediate?
Fii primul care comentează