Studenții au un rol crucial în formarea unei societăți moderne axate pe cunoaștere, iar acest adevăr rămâne valabil și pentru România contemporană, unde obiectivul este să atragem mai mulți tineri spre învățământul superior și să diminuăm rata abandonului universitar. De la viziunea universității ca loc de întâlnire pentru persoane din medii variate, până la propuneri concrete privind bursele și politicile publice, dezbaterea despre viitorul educației ne privește pe toți.
Mesajul pornește de la o urare, dar ajunge rapid la miez: studenții sunt liantul între diverse grupuri sociale și forța care impulsionează modernizarea societății. România are nevoie de un număr mai mare de studenți și, în special, de mai mulți absolvenți cu studii superioare pentru a se consolida ca o societate ancorată în cunoaștere și, pe cale de consecință, mai puțin polarizată. Provocările nu sunt noi: de mulți ani nu am reușit să sporim semnificativ accesul la învățământul superior, iar cauzele abandonului persistă, fie că este vorba de obstacole financiare, fie de mecanisme instituționale neadaptate.
Ca răspuns la aceste provocări a fost inițiat Programul Național de Reducere a Abandonului Universitar (PNRAU). Acesta, alături de alte măsuri prezentate în Raportul QX, își propune să identifice factorii care conduc la părăsirea studiilor și să creeze mecanisme care să îmbunătățească accesibilitatea și calitatea procesului academic. Scopul este elaborarea unor politici bazate pe diagnostic și intervenții concrete, nu doar pe intenții bune.
Totuși, contextul fiscal-bugetar complică lucrurile. Măsurile recente de austeritate, neanticipate ca amploare, au afectat și studenții, în special prin presiunea exercitată asupra fondului de burse. Există, totuși, și vești bune: în 2026 fondul de burse va depăși nivelul din 2023, atenție, nu comparativ cu 2024 sau 2025, iar universitățile vor putea completa din resurse extrabugetare, fără restricții privind tipul burselor sau forma studiilor. Aceste realizări au fost obținute greu într-un context de criză fiscală, dar recunoașterea lor nu înseamnă că problemele sunt rezolvate; reprezintă pași importanți, dar insuficienți pentru nevoile reale ale studenților.
Metafora utilizată, corabia educației care a trecut prin furtuna fiscal-bugetară, reflectă stadiul actual: un efort de stabilizare urmat de măsuri pentru dezvoltare. Prioritatea imediată propusă este reconstrucția, începând din anul următor, a fondului de burse și a unor mecanisme eficiente de distribuire, inițial cu ajutorul fondurilor europene. În același timp, criza bugetară poate fi privită ca o ocazie de a introduce sau reintroduce instrumente moderne de sprijin pentru studenți, măsuri amânate sau neconcepute până acum la un nivel practic.
Mesajul include și o notă personală de urare, finalizată cu aceeași formulă inițială, dar conținutul rămâne concentrat pe politici publice: consolidarea accesului la studii, prevenirea abandonului și eficientizarea resurselor pentru burse. Se discută pași tehnici și administrativi, precum utilizarea fondurilor europene pentru alimentarea fondului de burse și flexibilizarea modalităților de acordare a ajutoarelor financiare, astfel încât acestea să răspundă mai bine nevoilor reale ale studenților.
Privind dintr-un unghi diferit, tema principală rămâne coerența între obiectivele pe termen lung, creșterea numărului de absolvenți și consolidarea unei societăți bazate pe cunoaștere, și măsurile pe termen scurt impuse de constrângerile bugetare. De pildă, mențiunea că fondul de burse din 2026 va fi mai mare decât cel din 2023 constituie un reper clar: indică intenția de redresare, dar și necesitatea unor politici intermediare pentru 2024 și 2025. Raportul QX și PNRAU sunt instrumentele prin care se urmărește o tranziție controlată, însă succesul depinde și de implementarea la nivel universitar și local.
PNRAU nu este singura cale: pentru rezultate palpabile sunt necesare măsuri complementare, cum ar fi programe de orientare profesională, parteneriate cu sectorul privat pentru stagii și burse orientate pe competențe cerute pe piață, precum și politici care să susțină mobilitatea și incluziunea socială în mediile academice. În plus, transparența în gestionarea fondurilor și monitorizarea impactului măsurilor trebuie să fie componente esențiale ale oricărei strategii.
Ministerul și-a exprimat clar intenția de a reconstrui mecanismele bursiere și de a valorifica fondurile europene pentru acest demers. Rămâne de urmărit modul concret de alocare a resurselor, criteriile pentru distribuirea burselor și modalitățile de măsurare a rezultatelor în termeni de înscrieri și rate de absolvire. Date precum anul 2026 ca reper bugetar sau referința la Raportul QX devin astfel ancore pentru analiza ulterioară: permit comparații și evaluări obiective pe durata implementării.
Autorul mesajului, prof. univ. dr. psih. Daniel David, ministrul Educației și Cercetării, semnează textul, iar statutul său adaugă greutate instituțională discuției. Legitimitatea propunerilor nu depinde însă doar de semnătură, ci și de dialogul cu universitățile, studenții și ceilalți actori implicați. Stabilizarea și modernizarea sistemului universitar necesită coordonare, resurse și, mai presus de toate, măsuri clare aplicabile în intervalul 2024-2026.
Măsurile propuse vizează, în esență, două direcții: reconstrucția fondului de burse pe termen mediu și promovarea unor soluții moderne pentru reducerea barierelor în fața tinerilor. Implementarea realistă trebuie să ia în calcul contextul financiar actual, dar și nevoia de a nu pierde generații de studenți în această tranziție. Exemplul concret: majorarea fondului în 2026 comparativ cu 2023 poate însemna reluarea unor tipuri de burse sau creșterea cuantumului pentru anumite categorii, însă doar dacă sunt clar definite etapele intermediare pentru 2024 și 2025.
Mesajul final reia urarea La Mulți Ani și semnătura instituțională, dar elementul esențial pentru cititor rămâne planul: măsuri concrete pentru reducerea abandonului, reconstrucția fondului de burse, utilizarea fondurilor europene și introducerea de mecanisme moderne de sprijin pentru studenți. Toate acestea sunt motive pentru a urmări implementarea și efectele practice: câți tineri vor rămâne în sistem, câți vor absolvi și în ce condiții.
Raportul QX, PNRAU și reperul 2026 sunt puncte de referință clare ce pot fi monitorizate în perioada următoare, pentru a vedea dacă angajamentele se transformă în schimbări reale în universități și în viața studenților. Care este opinia ta despre propunerile anunțate și ce măsură crezi că ar fi cea mai eficientă pentru reducerea abandonului universitar?
Fii primul care comentează