Autoritatea de Supraveghere Financiară a publicat raportul semestrial care calculează tarifele orientative pentru polițele RCA, bazându-se pe date din perioada 1 ianuarie 2020–31 decembrie 2024. Textul explică modul de formare a acestor tarife, importanța lor pentru șoferi și pentru piața asigurărilor din România și mecanismele disponibile pentru cei care primesc oferte exagerate sau sunt refuzați de asigurători.
RCA nu are un tarif stabilit prin lege; piața noastră e liberală: companiile propun tarife, iar clienții aleg. Aceasta pare o abordare liberă și democratică, însă prezintă riscuri, fără un reper obiectiv, unii asigurători pot aplica prime foarte ridicate pentru anumite categorii de șoferi, iar cei care nu-și permit plata riscă să rămână neasigurați. Consecința? Terți fără despăgubiri și un număr mai mare de autovehicule circulând fără asigurare. Pentru a preveni aceste situații, legislația prevede sistemul denumit asigurat cu risc ridicat, care folosește tariful de referință ca bază pentru stabilirea unei prime echitabile în cazuri problematice.
Raportul semestrial, realizat de o firmă independentă, arată că tarifele de referință au crescut moderat față de ultimul raport. Pentru persoanele fizice, tarifele au crescut cu 5, 4% la autoturisme și cu 5, 2% la vehiculele de transport marfă. Pentru persoanele juridice, creșterile au fost de 3, 5% la autoturisme și 3, 2% la vehiculele de transport marfă. Nu reprezintă o creștere spectaculoasă a prețurilor, dar sunt suficiente pentru ca unii să resimtă diferența la plată.
ASF precizează că tariful de referință servește drept reper obiectiv. Piața rămâne liberă, însă acest tarif funcționează ca ancoră: dacă un șofer e supra-tarifat sau respins, poate accesa mecanismul pentru asigurații cu risc ridicat și obține o ofertă calculată pe baza tarifului de referință. Acest sistem este actualizat periodic, este calculat de o firmă specializată și respectă bune practici actuariale recunoscute. Scopul declarat este protecția consumatorului, astfel încât primele să fie accesibile și să se reducă riscul apariției unui număr mare de vehicule neasigurate.
Cum se determină acest tarif? Procesul este actuarial și cuprinde două etape. Prima etapă stabilește prima de risc de referință, adică suma estimată necesară pentru acoperirea daunelor anticipate. În calcule intră frecvența daunelor, costul mediu al acestora, ajustări pentru daune neavizate (IBNR), influența tendințelor și a inflației, precum și tratarea separată a daunelor foarte mari pentru a nu distorsiona mediile. Se aplică și o marjă de siguranță pentru situațiile în care costurile efective depășesc estimările. A doua etapă transformă prima de risc în prima brută de referință, prin adăugarea cheltuielilor administrative, a marjei de profit a asigurătorilor și a încărcării necesare pentru funcționarea sistemului Bonus-Malus. Ca exemplu simplificat oferit de ASF: o primă de risc de 1.000 lei poate deveni un tarif final de referință de aproximativ 1.400 lei după toate ajustările.
Tariful de referință este descris ca un instrument esențial pentru sistemul asiguraților cu risc ridicat și, mai larg, pentru protejarea persoanelor prejudiciate în accidente. Fără acest reper, unele companii ar putea transfera anumite costuri disproporționat către anumiți clienți, rezultând fie asigurați supra-tarifați, fie persoane neasigurate. Mecanismul menține un echilibru pe piață și oferă o soluție pentru cei care altfel nu ar găsi oferte rezonabile.
Raportul utilizează date din ultimii cinci ani pentru a reflecta evoluția frecvenței și severității daunelor pe piață, iar actualizările periodice urmăresc să păstreze tariful reprezentativ pentru realitățile curente. Asta înseamnă că, pe măsură ce numărul sau costul daunelor crește, tariful de referință se ajustează și sistemul pentru asigurați cu risc ridicat rămâne funcțional.
Exemplul numeric oferit de ASF, 1.000 lei primă de risc transformată în circa 1.400 lei ca tarif final, evidențiază că la prețul plătit de consumator contribuie nu doar valoarea daunelor anticipate, ci și costurile administrative, profitul și mecanismele de reglare din piață, precum Bonus-Malus. Aceasta clarifică diferența dintre costul real al daunelor și prima pe care o plătește un șofer.
Raportul ASF subliniază astfel rolul complementar al pieței libere și al unui reper tehnic bine calculat. Tariful de referință nu restrânge libertatea asigurătorilor de a stabili prețuri, dar oferă consumatorilor o protecție în cazurile în care piața devine mai puțin accesibilă. Rămâne de urmărit modul în care aceste tarife se vor ajusta în rapoartele următoare și impactul lor asupra primelor efectiv plătite de șoferii din România.
Tariful de referință și sistemul asiguratului cu risc ridicat sunt componente concrete ale funcționării pieței RCA. Care crezi că ar fi efectul majorărilor moderate de 3–5% asupra costului asigurării pentru proprietarii de mașini?
Fii primul care comentează