Recenta polemică din România se concentrează pe programul de autobuze școlare electrice, finanțat prin Mecanismul de Redresare și Reziliență al Uniunii Europene, cu implicarea unor personalități politice importante la nivel decizional. Investigațiile sugerează o serie de practici de achiziție discutabile, prețuri umflate și legături politice care amenință milioane de euro destinate transportului public sustenabil și infrastructurii educaționale.
Se pare că achiziția a 1.300 de minibuze electrice a costat, în medie, aproximativ 200.000 de euro fiecare, fără TVA, un preț care depășește cu mult referința Comisiei Europene de 78.000 de euro. În unele cazuri, anumite județe au plătit chiar peste 260.000 de euro per vehicul. Astfel, nemulțumirile publicului cresc, cerând mai multă responsabilitate și transparență.
Majoritatea contractelor au mers către Aveuro International SRL, o companie din Prahova, deținută de Vlad Papuc, fiul liderului Organizației Femeilor din cadrul Partidului Național Liberal. Aceasta a obținut peste jumătate din cei aproximativ 135 de milioane de euro alocați programului, generând suspiciuni de favoritism și conflict de interese. Parcă ai spune că banii ar fi fost împărțiți cu o sinceritate de invidiat, dar noi știm că nu totul e atât de simplu.
Scenariul devine și mai complicat, având în vedere că premierul Ilie Bolojan, care a fost președinte al Consiliului Județean Bihor între 2020-2024, a inițiat procedura de achiziție pentru 25 de minibuze electrice. Contractul cu Aveuro a avut o valoare de aproximativ 22, 8 milioane lei, ceea ce înseamnă vreo 182.600 de euro per minibus, de aproape trei ori mai mult decât modelul Ford eTransit, care costă în jur de 58.200 de dolari pe piața americană. Să spunem că prețul pentru un unghi mai bun nu este tocmai întâmplător.
Vehiculele procurate sunt de model Ford eTransit, cu 15 locuri, dar nu justifică aceste costuri exagerate, chiar și având în vedere echiparea completă. Totuși, Bihorul a mai comandat și alte opt minibuze în iulie 2025, la un preț, deși ușor mai mic, dar care rămâne problematic (circa 142.600 de euro fiecare). Implicarea directă a lui Bolojan în acest proces ridică întrebări importante despre transparența și corectitudinea achizițiilor.
Ca răspuns oficial la aceste suspiciuni, ministrul Investițiilor și Fondurilor Europene, Dragoș Pîslaru, a condamnat prețul suspectat de a fi umflat și a demarat o investigație formală. Corpul de Control al ministerului analizează documentele de achiziție, prețurile, conformitatea tehnică și respectarea regulilor de finanțare ale UE. Dacă se confirmă ilegalitățile, România ar putea înfrunta penalizări financiare și posibila retrimitere a cazurilor către Parchetul European, condus de Laura Codruța Kövesi, ceea ce ar spori presiunea politică și legală.
Această controversă scoate la iveală slăbiciunile în guvernare în gestionarea fondurilor europene pentru proiecte de tranziție verde, amplificând scepticismul public privind corupția în achizițiile publice. Reformele transparente vor fi esențiale pentru a restabili încrederea în gestionarea de către România a ajutoarelor financiare europene.
Așadar, căutăm răspunsurile în urma investigațiilor, în timp ce societatea civilă și opoziția politică continuă să presioneze pentru mai multă transparență și responsabilitate. Cum credeți că ar trebui să reacționeze Bolojan și guvernul său pentru a răspunde acestor acuzații?
Fii primul care comentează