De aproape un an, discuția privind libertatea religioasă și modul în care statul reglementează funcțiile clericale revine periodic în atenție, iar de această dată se află din nou la Curtea Constituțională, ca urmare a unei sesizări a președintelui Nicușor Dan asupra modificărilor aduse Legii nr. 489/2006 privitoare la libertatea religioasă și regimul general al cultelor. Tema nu este una nouă pentru România: dezbaterile despre separația dintre religie și stat, despre cine poate purta anumite titulaturi clericale și despre ce constituie o infracțiune în domeniul vieții religioase au apărut anterior și revin acum cu întrebări practice legate de formulări legale și competențe administrative.
Curtea Constituțională a amânat din nou hotărârea, stabilind următoarea pronunțare pentru 25 noiembrie; aceeași amânare fusese înregistrată și pe 20 octombrie. Inițiativa controversată a fost adoptată de Parlament și trimisă spre promulgare la 28 iunie. Modificările se referă la două aspecte importante ale Legii 489/2006: pe de o parte, se incriminează „exercitarea fără drept” a atribuțiilor de preot, rabin, imam sau alte funcții clericale ori monahale, iar pe de altă parte se acordă cultelor dreptul exclusiv asupra modalităților religioase de cinstire a persoanelor canonizate, beatificate sau recunoscute ca simboluri identitare proprii.
Președintele a atacat legea la CCR invocând motive de constituționalitate, susținând că atât procedura de adoptare, cât și conținutul normativ încalcă mai multe prevederi constituționale: art.1 alin.(5) privind calitatea legii, art.76 alin.(1) cu privire la procedura parlamentară, art.73 alin.(3) lit.h) referitor la atribuțiile președintelui în sesizarea constituționalității, precum și drepturi fundamentale garantate de art.29 și art.30. În plus, sesizarea semnalează și încălcarea art.147 alin.(4) din Constituție și art.7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pe motiv că s-ar stabili conținutul unei infracțiuni prin acte inferioare legii, respectiv prin norme administrative.
Una dintre criticile principale vizează extinderea subiectului activ al infracțiunii: textul include expres „rabin” și „imam” și adaugă formula „alte funcții, clericale ori monahale, asimilate cu acestea la solicitarea cultelor de către Secretariatul de Stat pentru Culte”. Nicușor Dan susține că aceasta lasă deschisă posibilitatea ca Secretariatul de Stat pentru Culte, la cererea cultelor, să definească prin acte administrative ce alte titulaturi intră sub incidența legii. Asta ar însemna că, în practică, elementul constitutiv al infracțiunii nu ar mai fi determinat exclusiv prin lege, ci și prin acte sublegale, ceea ce ar încălca principiile calității legii și cerința clarității impusă de normele de tehnică legislativă. Practic, legea ar putea deveni neclară și supusă unor modificări administrative, ceea ce ridică probleme pentru aplicarea predictibilă a norme penale.
Un alt aspect semnalat de președinte este enumerarea incompletă a funcțiilor clericale. Legea menționează expres doar preot, rabin și imam, însă în România există 18 culte recunoscute, cu denumiri proprii ale titularilor: muftiu pentru Cultul musulman, slujitor duhovnicesc sau păstor în cazul Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste, bătrân pentru Organizația Religioasă „Martorii lui Iehova” și altele. Nicușor Dan atrage atenția că legiuitorul trebuie să ia în considerare aceste titulaturi pentru a nu lăsa anumite funcții neacoperite sau pentru a evita discriminarea între culte. Curtea Constituțională a reținut anterior că, indiferent de denumire, valoarea socială ocrotită prin incriminare este aceeași, astfel că omisiunea denumirilor specifice poate genera probleme de echitate juridică.
Un alt argument din sesizare are în vedere faptul că multe dintre atribuțiile specifice ale acestor funcții clericale nu sunt stabilite prin lege, ci prin statute și coduri canonice proprii fiecărui cult, recunoscute ulterior prin hotărâre de Guvern la propunerea Secretariatului de Stat pentru Culte. Prin urmare, incriminarea „exercitării fără drept a atribuțiilor” poate fi problematică dacă nu se precizează, prin lege, care sunt aceste atribuții. În plus, prin acordarea cultelor dreptul exclusiv asupra modalităților de cinstire a anumitor persoane, apar și chestiuni legate de libertatea religioasă și libertatea de exprimare, susține sesizarea: instituirea unui drept exclusiv ar putea restrânge practici sau exprimări religioase ori culturale care nu se conformează definirii impuse de lege.
Legea contestată a fost inițiată de deputatul Silviu Vexler, președintele Federației Comunităților Evreiești din România, care a promovat anterior și proiectul privind combaterea antisemitismului și interzicerea organizațiilor legionare, proiect ce fusese atacat, fără succes, tot la CCR de președintele Nicușor Dan. Textul sesizării lui Nicușor Dan a fost publicat pe site-ul Senatului, iar dezbaterea continuă în spațiul public și juridic, cu argumente procedurale și de principiu, nu doar cu efecte tehnice.
Amânarea deciziei CCR până pe 25 noiembrie prelungește incertitudinea asupra modului de aplicare a noilor prevederi și asupra responsabilităților Secretariatului de Stat pentru Culte. Rămâne de urmărit dacă instanța va aprecia că norma încalcă principiul clarității legii, că extinde nepermis aria infracțiunii prin acte administrative sau că instituie un drept exclusiv al cultelor în detrimentul libertăților fundamentale.
Legea ridică întrebări concrete: cine decide, în practică, care sunt atribuțiile unei funcții clericale, cum se vor aplica sancțiunile penale și cum vor fi protejate titulaturile specifice ale fiecărui cult recunoscut legal? CCR va analiza atât aspectele legate de procedura legislativă, cât și posibilele încălcări ale libertăților fundamentale prevăzute în Constituție și în Convenția Europeană. Ce s-ar întâmpla, de exemplu, dacă o hotărâre administrativă extinde lista titulaturilor și apoi o persoană ar fi sancționată pentru exercitarea unei atribuții recunoscute de acel cult, dar neenumerate inițial în lege?
Noul termen de judecată perturbă din nou calendarul parlamentar și al cultelor. E o discuție care îmbină drept constituțional, tehnică legislativă și sensibilități religioase, iar soluția va influența felul în care statul relaționează cu cultele recunoscute. Crezi că stabilirea prin lege a tuturor titulaturilor și atribuțiilor ar fi fezabilă sau mai degrabă rigidă pentru pluralismul religios din România?
Fii primul care comentează