Dominic Fritz obține aviz favorabil pentru cetățenia română în urma interviului de verificare

Drumul până aici a fost mai lung decât sperase. Dominic Fritz anunțase încă din toamna trecută că se așteaptă să obțină cetățenia până la sfârșitul anului, însă procesul a întârziat. În iunie a explicat public că, de peste un an, trece printr-o experiență extrem de românească din perspectiva birocrației: dosarul său este în așteptare, nimeni nu știe exact unde, iar autoritățile responsabile cu acordarea cetățeniei par blocate în întârzieri administrative evidente. În iulie a comentat că instituțiile în sine nu funcționează eficient în acest domeniu și a spus că, din evidențele pe care le are, procedurile nu sunt ajunse nici măcar la anul 2024. În același timp, a subliniat că nu dorește să se bage în față și că respectă desfășurarea normală a lucrurilor.
Dominic Fritz a primit aviz favorabil pentru cetățenia română în urma interviului de verificare: primarul Timișoarei a anunțat că urmează depunerea jurământului și a relatat cum a decurs evaluarea, menționând inclusiv întrebările adresate, de la capitala României până la zeii dacici.
Parcursul lui Fritz amintește de situații în care oamenii devin legați de o țară treptat, prin ani de muncă, prietenii și experiențe cotidiene, asemenea multor imigranți care s-au integrat în Europa de-a lungul deceniilor. Dominic spune că s-a simțit primit în România încă din urmă cu 22 de ani, când a mers acolo ca voluntar; acum, partea birocratică s-a încheiat cu avizul pozitiv pentru cetățenie, deși data jurământului nu a fost făcută publică. Anunțul a fost însoțit de o notă de recunoștință, Mulțumesc, România, că m-ai primit în casa ta acum 22 de ani, și de o fotografie veche, în care apare la 20 de ani, voluntar la o casă de copii din cartierul Freidorf, pusă alături de o imagine recentă, în care este primar al Timișoarei.
Interviul pentru obținerea cetățeniei a cuprins probe practice: dictare din Constituție pentru a verifica scrisul, citirea unor fraze dintr-o poveste și un set extras din cele aproximativ 400 de întrebări pregătite pentru astfel de examinări. Fritz povestește că a dat peste întrebări variate: care este capitala României, numirea a două zeități dacice, el l-a menționat pe Zamolxis, , explicarea cine a fost Basarab I și interpretarea unei zicale populare, Mi-e milă de tine, dar de mine mi se rupe inima. A fost, de asemenea, nevoit să recite Imnul României. După această experiență, a spus că s-a descurcat bine și că va depune jurământul la prima ocazie, încheind cu Trăiască România, trăiască Europa.
Acest episod legat de cetățenia lui Dominic Fritz scoate în evidență câteva teme mai largi: rolul experiențelor personale în procesul de integrare, importanța păstrării memoriei unor etape formative (fotografia din Freidorf versus portretul de primar) și, nu în ultimul rând, felul în care birocrația poate amâna formalizarea unor realități deja asumate social. Exemplul lui Fritz reconfirmă că sentimentul de apartenență se clădește în timp și prin fapte concrete, de la voluntariat la administrație locală, în timp ce hârtiile și termenele pot rămâne obstacole ce influențează percepția asupra funcționării statului. Cum crezi că astfel de experiențe personale modelează percepția publică asupra autorităților?