Marșul Independenței din Varșovia a strâns, marți, aproximativ 100.000 de participanți, printre care și președintele Karol Nawrocki, iar evenimentul a marcat 107 ani de la redobândirea independenței de către Polonia. De la primele manifestații naționale moderne până la paradele oficiale ale secolului XX, Ziua Independenței a reprezentat întotdeauna un prilej în care identitatea națională se resimte puternic pe străzile capitalei; în acest an, amestecul de manifestație civică și de demonstrații politice a revenit în prim-plan, într-un context european în care simbolurile istorice pot căpăta rapid semnificații contemporane.
Marșul a fost organizat în mare măsură de grupuri naționaliste și de extremă dreapta, conform relatărilor din presă. Liderul Confederației, Sławomir Mentzen, implicat în organizare, a folosit rețelele sociale pentru a sublinia devotamentul participanților față de patrie și pentru a transmite mesaje de susținere a unei Polonii puternice și independente. În una dintre postări a fost surprins ținând o rachetă de semnalizare roșie în fața unui banner cu un îndemn ce face aluzie la fostul premier Donald Tusk: trimiteți-l pe Tusk înapoi la Berlin. Astfel de mesaje au reaprins discuții despre tonul retoricii publice la evenimente cu încărcătură istorică.
Președintele Karol Nawrocki a luat parte la marș, filmându-se în timp ce mergea prin mulțime cu steagul alb-roșu. Prezența sa contrastează cu atitudinea predecesorului Andrzej Duda, care, în general, a evitat această manifestație, participând formal doar o dată, în 2018, la comemorările extinse dedicate Centenarului independenței, când în Varșovia s-au estimat în jur de 250.000 de persoane și când statul a avut un rol mai pronunțat în organizare.
Deși pentru mulți polonezi este o sărbătoare solemnă, Marșul Independenței rămâne un catalizator pentru polarizare. Pentru unii reprezintă o ocazie de celebrare a istoriei și a valorilor naționale; pentru alții, devine o platformă folosită de grupuri marginale și de extreme pentru a-și afișa agenda. Un sondaj SW Research publicat în Rzeczpospolita reflectă această divizare: 45% dintre polonezi privesc marșul pozitiv, 28% au o opinie negativă, iar 26% nu se pronunță.
Astfel de evenimente demonstrează cât de ușor se pot împleti simbolurile istorice cu mesajele politice actuale. Parada și atmosfera din stradă rămân interpretări vii ale identității naționale, iar prezența politicienilor de rang înalt transformă o comemorare într-un moment cu multiple semnificații publice și politice. Rămâne de urmărit cum vor evolua aceste tensiuni în discursul public și în poziționările partidelor în anii ce urmează, mai ales că imaginea Poloniei pe scena europeană continuă să fie modelată atât de lideri, cât și de mișcările stradale.
La 107 ani de la recâștigarea independenței, această ediție a însemnat o prezență estimată la 100.000 de participanți și un tablou al atitudinilor publice în care 45% susțin marșul, 28% se opun și 26% nu au o opinie clară. Crezi că astfel de manifestații ar trebui organizate mai degrabă sub egida statului sau lăsate responsabilității grupurilor civice și politice?
Fii primul care comentează