Legea propusă de deputații USR și PNL modifică regulile privind păstrarea numelui după divorț, iar consecințele vor fi resimțite atât în țară, cât și peste hotare. Inițiativa le-ar permite soțiilor să își mențină numele dobândit în timpul căsătoriei fără a mai solicita acordul fostului partener, eliminând astfel blocajele birocratice și procedurile judiciare uneori costisitoare.
De la începutul modernizării drepturilor civile, numele a reprezentat mai mult decât o simplă etichetă: este parte a identității, a istoriei personale și, adesea, a legăturii cu copiii. În forma actuală a Codului civil, păstrarea numelui luat la căsătorie după divorț se poate realiza doar cu consimțământul celuilalt soț sau, în lipsa acestuia, prin dovedirea unor motive temeinice în fața instanței. Practic, atunci când fostul soț nu era de acord, urma un proces, timp, cheltuieli și stres. Mai mult, divorțul la notar sau la ofițerul stării civile era posibil doar dacă exista consens privind numele pe care îl vor purta foștii parteneri după despărțire. Asta însemna că multe divorțuri simple se complicau din cauza unei semnături sau a unui refuz.
Proiectul inițiat de deputații USR Pollyanna Hangan și Iulian Lorincz, împreună cu deputatul PNL Alina Gorghiu, propune eliminarea obligației de a obține consimțământul. Efectul imediat ar fi reducerea birocrației pentru cei care optează să păstreze numele dobândit la căsătorie: nu va mai fi necesar să-și refacă o listă lungă de documente, carte de identitate, pașaport, permis de conducere, semnături electronice sau abonamente, pentru a reveni la numele anterior. În plus, când sunt copii, păstrarea aceluiași nume ușurează dovedirea gradului de rudenie în fața școlii, a spitalului, la vamă sau în alte contexte administrative.
Argumentele USR sunt atât practice, cât și legate de stabilitatea emoțională: reducerea stresului administrativ le permite părinților să acorde mai multă atenție familiei, fără a fi copleșiți de hârtii și aprobări. Deputata Pollyanna Hangan subliniază că măsura nu este doar tehnică, ci ține de identitate și continuitate familială, un argument care pune accent pe ce rămâne constant pentru copii și pentru viața cotidiană a foștilor soți.
Un alt aspect esențial este situația românilor din diaspora. În multe state, legislația permite păstrarea numelui fără acordul fostului partener, însă în practică recunoașterea în România se lovește de cerința consimțământului. Aceasta generează adesea întârzieri, costuri suplimentare și stres, chiar dacă divorțul a fost pronunțat legal în străinătate. Prin eliminarea cerinței de acord, proiectul urmărește să înlăture această piedică și să simplifice recunoașterea situațiilor juridice ale persoanelor care locuiesc în afara granițelor.
USR atrage atenția și asupra unui risc social: cerința consimțământului poate fi folosită ca instrument de presiune sau chiar de șantaj emoțional ori financiar din partea fostului soț. Eliminarea acelei puteri de a condiționa păstrarea numelui ar înlătura, cel puțin formal, un mijloc prin care un partener ar putea bloca sau afecta negativ viața celeilalte persoane.
Pe scurt, propunerea legislativă urmărește două obiective clare: reducerea poverii administrative pentru persoane aflate într-un moment deja dificil și asigurarea unei proceduri mai rezonabile pentru cei din diaspora. Procesul parlamentar va decide însă dacă aceste modificări vor deveni lege. Păstrarea numelui dobândit la căsătorie rămâne o chestiune care atinge identitatea, documentele și relațiile practice cotidiene, iar propunerea actuală încearcă să ofere mai multă libertate și mai puțină birocrație.
Proiectul menționează persoane concrete: deputații Pollyanna Hangan, Iulian Lorincz și Alina Gorghiu, iar problema procedurală privește direct prevederile actuale din Codul civil și efectele asupra documentelor oficiale precum cartea de identitate, pașaportul și permisul de conducere. Cum consideri că ar trebui gestionată situația românilor din diaspora când legislația internă intră în conflict cu normele străine?
Fii primul care comentează