Microplasticele ne însoțesc aproape oriunde: în apă, în alimente și chiar în aer, iar cercetătorii încep să evalueze efectele lor directe asupra organismului uman, în special asupra microbiomului intestinal. Un studiu prezentat la UEG Week 2025 și publicat în American Medical Journal analizează modul în care particule plastice frecvent întâlnite pot modifica ecosistemul microbian intestinal și, implicit, sănătatea generală.
Problema microplasticelor nu este una nouă; de decenii se discută despre acumularea plasticului în oceane și impactul asupra vieții marine. Astăzi, discuția se extinde dincolo de mediu și întreabă: ce se întâmplă când aceste particule ajung în corpul nostru? Echipa de cercetare a colectat probe de scaun de la cinci voluntari sănătoși și a folosit aceste probe pentru a cultiva microbiomuri intestinale în laborator. Apoi au expus culturile la cinci tipuri comune de microplastice, polistiren, polipropilenă, polietilenă cu densitate scăzută, polimetilmetacrilat și polietilenă tereftalat, la niveluri estimate a reflecta expunerea umană, iar în unele cazuri le-au testat și la doze mai mari pentru a evalua dependența efectelor de doză.
Rezultatele au indicat schimbări metabolice îngrijorătoare: culturile tratate au devenit mai acide, sugerând o alterare a metabolismului microbian. Cea mai pronunțată modificare a afectat filumul Bacillota, un grup de bacterii importante pentru digestie și sănătatea intestinală. S-au observat și variații ale altor metaboliți bacterieni, molecule produse de bacterii care influențează starea de sănătate, iar cercetătorii au identificat modele asemănătoare celor asociate depresiei și cancerului colorectal. Aceste rezultate nu dovedesc încă cauzalitatea directă, însă semnalul justifică atenție și investigații suplimentare.
Autorul principal, Christian Pacher-Deutsch, a subliniat că microplasticele sunt omniprezente, le găsim în apa îmbuteliată, în fructele de mare, în sarea de masă și chiar în aer, și că studiul evidențiază un potențial impact asupra microbiomului intestinal. El recomandă reducerea expunerii când este posibil, ca măsură precaută, deși nu se pot trage încă concluzii finale privind efectele asupra sănătății umane. Comunitatea științifică continuă investigațiile; majoritatea experților consideră probabilă o influență negativă asupra sănătății, dar insistă că sunt necesare date suplimentare.
Alte cercetări și comentarii completează tabloul: particule foarte mici, din categoria nanoplasticelor, pot traversa barierele intestinale și au fost detectate în țesuturi și fluide umane. Un studiu a identificat micro- și nanoplastice chiar în plăcile arterelor carotide, sugerând un posibil risc cardiovascular crescut. Sasha Adkins, de la University of Massachusetts Amherst, menționează o legătură tot mai clară între cantitatea de plastic din intestin și riscul de boală inflamatorie intestinală. De asemenea, multe microplastice sunt eliminate prin urină, fecale și lapte matern, dar o parte poate rămâne și se poate acumula în plămâni, creier sau alte organe, în funcție de zona investigată de cercetători.
Studiul prezentat la UEG Week 2025 furnizează date relevante despre modul în care microplasticele pot remodela ecosistemul microbian intestinal și ridică întrebări semnificative privind consecințele pe termen lung pentru sănătate. Dovezile sunt încă preliminare, dar preocuparea este legitimă: modificările microbiomului care amintesc de patternuri observate în depresie și cancer colorectal trebuie explorate mai departe. Cercetătorii subliniază necesitatea unor studii mai ample, în condiții cât mai apropiate de cele reale, pentru a înțelege mecanismele biologice implicate și a dezvolta strategii eficiente de reducere a expunerii.
American Medical Journal și UEG Week 2025 relevă un detaliu concret: cele cinci tipuri de microplastice testate (polistiren, polipropilenă, polietilenă LD, polimetilmetacrilat, PET) au produs modificări măsurabile ale culturilor microbiene în laborator. Creșterea acidității și alterările în cadrul Bacillota sunt semnale care cer studii clinice și observaționale mai extinse. Gândiți-vă la sursele menționate: apa îmbuteliată, fructele de mare și sarea de masă, puncte practice unde reducerea expunerii poate fi încercată, în paralel cu inițiative politice și industriale de reducere a poluării cu plastic. Ce părere ai despre măsurile pe care le-am putea lua acasă sau la nivel public pentru a limita expunerea la microplastice?
Fii primul care comentează