Când serviciile care păstrează copii ale paginilor web ajung în atenția autorităților, discuția se mută către libertatea accesului, drepturile de autor și responsabilitatea pentru conținutul arhivat. FBI a solicitat date detaliate despre utilizatorii Archive.today, iar această cerere stârnește întrebări despre cine conduce site-ul, cum funcționează și în ce se deosebește de arhivele nonprofit cunoscute.
Solicitarea trimisă de FBI vizează numele și adresele abonaților sau clienților Archive.today, perioadele de utilizare, înregistrări ale apelurilor și mesajelor text, informații despre plăți, date despre sesiunile online și durata conectărilor, coduri de identificare ale dispozitivelor mobile, adrese IP sau alte identificatoare și tipurile de servicii oferite. Textul menționa un posibil domeniu de investigație legat de încălcări ale drepturilor de autor, dar citația nu precizează oficial obiectivul anchetei. Cererea de date este foarte largă și, în anumite puncte, intruzivă, aceeași listă de informații pe care multe servicii online le păstrează pentru funcționare sau securitate.
Archive.today se plasează într-un registru mai puțin transparent comparativ cu Internet Archive, organizația nonprofit larg cunoscută. Operatorii Archive.today au rămas anonimi sau cel puțin discreți; site-ul a funcționat sub diverse domenii, precum archive.ph sau archive.is, iar numele registrantului, Denis Petrov, pare a fi cel puțin un pseudonim. Un FAQ vechi, neactualizat de mai bine de zece ani, afirmă că serviciul a fost lansat în 2012, folosește centre de date din Europa și este finanțat privat, acceptând donații. Există indicii că fondatorul ar avea legături cu Rusia, dar detaliile clare lipsesc.
Diferența operațională dintre Archive.today și Internet Archive este simplă, dar relevantă: Internet Archive folosește crawlere automate care indexează internetul, în timp ce Archive.today salvează pagini la cererea utilizatorilor, care trimit URL‑uri pentru arhivare. Această metodă face ca site-ul să conțină frecvent copii complete ale articolelor publicate de marile instituții media, oferind astfel mijloace de acces la texte blocate de paywall‑uri. Totodată, Archive.today nu pare să afișeze instrucțiuni clare pentru proprietarii de conținut care doresc eliminarea materialelor, pe când Internet Archive are politici și proceduri pentru a retrage pagini când este notificată despre încălcări ale drepturilor de autor.
Atacurile sau presiunile editorilor asupra serviciilor care facilitează accesul la articole cu plată nu sunt ceva nou. Un exemplu recent este 12ft.io, un site care permitea ocolirea paywall‑urilor; organizația News/Media Alliance a anunțat în iulie că a reușit să-l dea offline, iar furnizorul de hosting l-a blocat la 14 iulie. Astfel de acțiuni evidențiază tensiunea dintre interesul public pentru acces la informație și drepturile economice ale publicațiilor. Unele companii media mari fac parte din aceste organisme de lobby, ceea ce complică și mai mult ecuația.
Cererea FBI privește date sensibile care ar putea identifica utilizatori individuali și obiceiurile lor de utilizare a serviciului. Aceasta ridică întrebări clare despre protecția confidențialității, jurisdicție și obligațiile legale ale site-urilor care păstrează copii ale paginilor web. Diferențele dintre arhivele automatizate și cele bazate pe contribuția directă a utilizatorilor au implicații practice: cine răspunde la o solicitare legală, cum sunt stocate datele și ce mecanisme există pentru proprietarii de conținut care vor să elimine materiale arhivate.
Dincolo de aspectele legale, cazul evidențiază și o dimensiune tehnică și etică importantă: serviciile care salvează conținut devin adesea singurele locuri unde o informație rămâne accesibilă pe termen lung, mai ales când publicațiile își schimbă politicile sau articolele dispar din motive comerciale. În același timp, reproducerea integrală a articolelor pune în discuție drepturile editorilor și modelele de susținere financiară a jurnalismului. Exemplul 12ft.io și reacția News/Media Alliance arată că publisherii pot și vor acționa pentru a-și proteja veniturile din paywall, iar autoritățile pot urmări operatorii serviciilor prin mijloace legale pentru a obține informații despre utilizatori.
Faptul că Archive.today funcționează pe baza cererilor initiate de utilizatori înseamnă că multe materiale blocate sau inaccesibile devin publice; FBI caută acum conexiunile și identitățile din spatele acestor solicitări. Internet Archive și alte servicii nonprofit au proceduri mai clare pentru contestații privind drepturile de autor, iar lipsa de transparență a Archive.today poate influența modul în care autoritățile sau titularii de drepturi își formulează cererile.
Datele cerute de agenție includ informații care permit urmărirea activității online a utilizatorilor, până la coduri ale dispozitivelor mobile și adrese IP, ceea ce transformă o anchetă potențială de copyright într‑una cu implicații extinse de confidențialitate. Rămâne necunoscut dacă investigația urmărește altceva în afară de încălcări ale drepturilor de autor, iar lipsa de transparență a Archive.today îngreunează evaluarea riscurilor pentru cei care au folosit serviciul pentru a păstra articole sau a ocoli restricții de acces.
Cazul scoate în evidență tensiunea dintre necesitatea arhivării informației și drepturile legale ale deținătorilor de conținut, precum și problema transparenței operatorilor de servicii web. Pe termen scurt, utilizatorii care au încredere în astfel de site‑uri ar trebui să știe că datele lor pot face obiectul unor solicitări autoritare; pe termen lung, rămâne de văzut dacă vor apărea standarde sau practici mai clare care să împace accesul public cu protecția drepturilor de autor.
Archive.today figurează în investigație, iar FBI a cerut date precise despre utilizatori și sesiuni. Voi ce părere aveți despre echilibrul dintre dreptul la acces la informație și protecția drepturilor de autor?
Fii primul care comentează