Mulți dintre noi am crescut cu ideea că uleiul de măsline e remediul pentru inimă, omniprezent în bucătăria mediteraneană și pe rafturile contemporane. De la Grecia antică până la mesele din sudul Europei de astăzi, uleiul a fost lăudat pentru grăsimile „benefice”, dar cercetările recente sugerează o realitate mai complexă: nu toate grăsimile nesaturate oferă automat protecție arterială.
Imaginea simplistă, înlocuiești untul cu ulei de măsline și inima îți mulțumește, e atrăgătoare și se sprijină pe modificări favorabile ale profilului lipidic: reducerea colesterolului „rău” și menținerea celui „bun”. Totuși, dr. James J. Kenney avertizează că valorile lipidice din sânge reprezintă doar o parte din ecuație. Chiar dacă analizele arată bine, nu înseamnă neapărat că ateroscleroza nu avansează. Studii recente arată tocmai acest lucru: efectele asupra sângelui nu se traduc întotdeauna în oprirea depunerilor pe artere.
Un experiment pe maimuțe desfășurat pe cinci ani a comparat diete cu 35% grăsimi, dar de tipuri diferite: mono- nesaturate, saturate și polinesaturate. Surpriza a fost că maimuțele hrănite cu grăsimi monosaturate, adică tipul întâlnit în uleiul de măsline, au prezentat depuneri arteriale similare celor care consumau grăsimi saturate. În schimb, animalele care au primit mai multe grăsimi polinesaturate au manifestat o progresie mult mai redusă a aterosclerozei. Practic, asta înseamnă că uleiul de măsline poate îmbunătăți analizele, dar nu neapărat și starea efectivă a arterelor. Legătura dintre lipide și sănătatea vasculară e mai complexă decât se credea.
Nu uita de studiul Lyon Heart Diet, adesea citat ca suport pentru beneficiile dietei mediteraneene. Acela a arătat scăderea mortalității cardiovasculare, dar dieta respectivă nu însemna doar un consum mare de ulei de măsline. Participanții consumau mai puțin colesterol, mai multe fibre și aveau un raport mai echilibrat între Omega-6 și Omega-3. Prin urmare, beneficiul ar putea proveni din totalitatea alimentației, nu doar dintr-un singur tip de ulei. E ca și când ai atribui succesul unei rețete unui singur ingredient.
Kenney subliniază și că uleiul de măsline rămâne un aliment cu densitate calorică ridicată și relativ sărac în micronutrienți în comparație cu fructele sau legumele, care furnizează antioxidanți în forme și cantități mai utile. Consumul excesiv de ulei aduce calorii suplimentare, ceea ce, la rândul său, favorizează acumularea de grăsime corporală. Recomandarea practică e aceeași promovată de mult în nutriție: bazează-ți alimentația pe leguminoase, pește, cereale integrale, fructe și legume și redu aportul de zahăr, grăsimi nocive și produse animale. Uleiul de măsline poate face parte dintr-un stil de viață echilibrat, dar nu e o soluție magică pentru toate problemele cardiovasculare.
Studiul pe maimuțe, mențiunea Lyon Heart Diet și avertismentul privind caloriile din uleiul de măsline conturează o imagine mai realistă: contează tipul de grăsimi, dar și contextul dietetic general. Analizele de sânge sunt utile, dar nu dezvăluie tot ce se petrece în artere; Omega-6, Omega-3, fibrele și reducerea colesterolului din dietă joacă roluri complementare care, împreună, pot face diferența. În loc să privim uleiul de măsline ca pe un panaceu, e mai constructiv să abordăm dieta ca pe un echilibru de alimente reale și variate.
Studiul pe maimuțe a evidențiat diferențe clare între mono- și polinesaturate. Crezi că mesajele simplificate despre „ulei bun” ar trebui nuanțate mai des în recomandările de sănătate?
Fii primul care comentează