Serge Celibidachi vorbește despre transformarea vieții tatălui său, dirijorul Sergiu Celibidache, într-un lungmetraj filmat în România, explicând motivele alegerii anumitor actori, modul în care a recreat atmosfera muzicală și temele urmărite de poveste.
Ideea filmului pornește dintr-o îmbinare între biografie și reflecție intimă: rigoarea, disciplina și pasiunea unui om pentru care excelența era o formă de iubire. Serge a hotărât să spună această poveste după ce, copil fiind, a înțeles că viața tatălui său merita un roman. Astfel a luat naștere proiectul, cu constrângerea practică a duratei de două ore și cu un simbol ales, cravata galbenă, care trimite la copilăria lui Celibidache la Iași și la nostalgia unei Românii părăsite, la dorul unui paradis pierdut. Tema centrală urmărită de regizor este libertatea: libertatea de a alege, de a persista după visul tău și de a căuta adevărul, chiar când curentul e împotrivă.
Castingul a fost tratat cu mare seriozitate. John Malkovich a fost selectat pentru complexitatea repertoriului său și pentru acea doză de imprevizibilitate capabilă să transforme o scenă. Pentru portretul tânăr al lui Sergiu s-a căutat îndelung, până când Ben Schnetzer, datorită pregătirii și profunzimii sale, a întruchipat ce era necesar: asemănare fizică cu tatăl, dar și capacitatea de a conduce și a se mișca cu claritate pe podium. Sean Bean interpretează tatăl lui Celibidache și aduce un stil oratoric, un fel de Demostene care spune mult cu puține gesturi. Alte nume din distribuție, precum Anton Lesser, Miranda Richardson și Kate Phillips, au abordat personajele cu atenție și studiu: Lesser a fost potrivit pentru liniile budiste, iar Richardson a intrat cu naturalețe în pielea Ioanei, soția lui Celibidache. Un detaliu interesant: Kate Phillips și Ben Schnetzer provin din aceeași școală de actorie, Guildhall, și ambii au lucrat intens cu antrenori de mișcare, păstrând atenția la detalii.
A păstra veridicitatea muzicală a fost esențial. Regizorul a colaborat cu Konrad von Abel, fost elev al tatălui său, care le-a transmis actorilor fenomenologia dirijorală a lui Sergiu Celibidache. Von Abel a fost sprijinul tehnic ce i-a ajutat pe Malkovich și Schnetzer să înțeleagă nu doar tehnica, ci și filosofia dirijatului. Ben a lucrat în plus cu un coach de mișcare, Daniel McGrath, pentru a deprinde gestica necesară tuturor etapelor vieții personajului, de la mișcările cotidiene până la postura impunătoare de pe podium.
Producția realizată în România a implicat o colaborare strânsă între echipe internaționale și profesioniști români. Coordonatorii internaționali au ales echipe locale pe baza recomandărilor, iar nivelul profesionalismului românesc i-a impresionat. Scenografia, condusă de Vlad Vieru, a recreat spații și decoruri care susțin călătoria filmică, lucrând îndelung, cu vizionări și ajustări, pe un buget clar stabilit. Camera lui Peter Menzies Jr. a contribuit la atmosfera vizuală potrivită, iluminând decorurile exact cât era nevoie. Toate aceste eforturi au condus la o imagine coerentă și convingătoare.
Referitor la echilibrul dintre perspectiva fiului și cea a regizorului, Serge spune că a fost necesară o disociere rapidă: a tratat personajele obiectiv, separându-și rolul de regizor de cel de fiu. Când apare în film, a vegheat ca fiecare personaj să-și păstreze trăsăturile proprii, iar emoțiile gestionate au fost exclusiv cele ale personajelor, nu ale sale personale. Cea mai dificilă parte a transpunerii a fost, probabil, surprinderea nu doar a faptelor biografice, ci și a călătoriei interioare spre copilărie, a relației cu părinții și a legăturii cu țara natală. Nu a dorit ca filmul să devină o declarație de admirație sau o reparație istorică, ci mai degrabă o invitație la introspecție.
Filmul folosește elemente concrete, actorii John Malkovich, Ben Schnetzer, Sean Bean; consultantul Konrad von Abel; scena Iașului sugerată prin simbolul cravatei galbene; echipa de scenografie condusă de Vlad Vieru, pentru a spune o poveste despre disciplină, responsabilitate și libertate interioară. Ideea centrală rămâne libertatea ca posibilitate de a-ți urma visul în numele pasiunii și al adevărului, în pofida obstacolelor. Realizarea a implicat nu doar talent actoricesc, ci și colaborare tehnică și artistică intensă între specialiști în fenomenologie muzicală, antrenori de mișcare și echipe de producție.
Cravata galbenă rămâne emblema filmului, făcând legătura între copilăria din Iași și dorul lăsat în urmă. Detaliile despre echipă și colaborări, de la Konrad von Abel la Peter Menzies Jr. și Vlad Vieru, arată că producția a mizat pe autenticitate și pe muncă susținută, nu pe efecte facile. Această abordare transformă portretul lui Sergiu Celibidache într-o odisee cinematografică ce invită la reflecție asupra originilor, a disciplinei artistice și a naturii libertății interioare.
Serge Ioan Celebidachi, născut la 19 iunie 1968 la Paris, e absolvent al Universității de Teatru și Artă Dramatică din Indiana și deține un master în regie de film de la London International Film School. În CV-ul său se regăsește documentarul Grădina lui Celibidache din 1998, iar debutul în lungmetraj a avut loc cu Octav (2017), o coproducție România, Marea Britanie, sprijinită de Centrul Național al Cinematografiei, cu actori precum Marcel Iureș și Victor Rebengiuc. Locuiește în București.
Cravata galbenă, selecția actorilor (Malkovich, Schnetzer, Bean) și contribuția lui Konrad von Abel sunt elemente tangibile care conferă filmului greutate istorică și muzicală. Din perspectiva mecanicii producției, rezultă că o poveste despre muzică cere nu doar talent actoricesc, ci și consultanță specializată și atenție la gestică și decor. Pare simplu, dar a cere unui actor să reproducă fenomenologia dirijorală este aproape la fel de complex ca a învăța o partitură interpretată de un instrument, pas cu pas. Credeți că un astfel de portret cinematografic poate schimba modul în care tinerii percep muzica clasică și figura dirijorului?
Fii primul care comentează