Europa accelerează ritmul lansărilor cu Ariane 6, India stabilește un nou record de masă pentru un satelit, iar Blue Origin se pregătește pentru a doua misiune New Glenn din Statele Unite. Știrile provin din trei centre spațiale diferite și conturează o imagine a competitivității și a diferitelor viteze cu care operează marii actori ai lansărilor orbitale astăzi, de la programul european cu decenii de tradiție până la noile inițiative comerciale americane și creșterea capacității indiene.
Arianespace a realizat a patra lansare a rachetei Ariane 6, a treia operațională, și are planificată încă o misiune Ariane 62 până la finalul anului pentru a plasa în orbită doi sateliți Galileo de navigație. David Cavaillès, CEO-ul Arianespace, afirmă că obiectivul pentru 2026 este dublarea ritmului de lansări, la șase-opt misiuni. Compania va deschide manifestul pe 2026 cu primul zbor al variantei mai puternice, echipată cu patru propulsoare întărite, iar dacă va atinge opt lansări va fi aproape de plafonul țintit: nouă-zece lansări pe an. Practic, Europa încearcă să treacă dintr-o fază de testare într-una mai industrializată, în care Ariane 6 devine coloana vertebrală a accesului european la orbită, o tranziție care amintește de perioadele de consolidare din istoria programelor spațiale, când o platformă nouă ajunge treptat la ritmul optim de operare.
În India, Organizația Indiană pentru Cercetare Spațială a lansat cu un LVM3 satelitul de comunicații al marinei GSAT-7R, numit și CMS-03. Având o masă de aproximativ 4, 4 tone (9.700 de livre), acesta este cel mai greu satelit lansat vreodată de o rachetă indiană, o bornă semnificativă pentru capacitatea internă de a susține sisteme spațiale militare și civile mai sofisticate. Lansarea are loc în contextul în care India a efectuat patru lansări în 2025, mai puține decât recordul de opt din 2023; ritmul redus se datorează parțial unei opriri temporare a utilizării celei mai folosite rachete indiene, PSLV, după un eșec în mai, ceea ce a transferat responsabilitatea către vehicule mai mari, precum GSLV și LVM3. Aceasta evidențiază două aspecte: pe de o parte maturizarea industriei spațiale indiene, capabilă să ridice sarcini mai grele; pe de altă parte, vulnerabilitatea programului când un model cheie de rachetă este supus investigațiilor.
În Statele Unite, Blue Origin a confirmat data țintă pentru a doua cursă a rachetei grele New Glenn: duminică, 9 noiembrie, de la stația Cape Canaveral. Anunțul urmează unui test de aprindere la sol al celor șapte motoare principale BE-4, în care acestea au funcționat la putere maximă timp de 22 de secunde și au generat aproape 3, 9 milioane de livre-forță pe platformă. New Glenn este concepută pentru a concura în segmentul rachetelor grele reutilizabile, iar succesul reîncercării va fi urmărit îndeaproape, deoarece în industria spațială comercială fiecare zbor contează atât din punct de vedere tehnic, cât și al reputației operatorului.
Firul comun al acestor știri este tranziția: tranziția Ariane 6 de la teste la ritm operațional, tranziția industriei indiene de la dependența de anumite lansatoare la utilizarea celor mai mari pentru misiuni grele, și tranziția companiilor private americane către sisteme reutilizabile și lansări regulate. Privind cifre concrete: Ariane 6 a efectuat patru zboruri, India a plasat pe orbită un satelit de 4, 4 tone cu un LVM3, iar Blue Origin a testat motoarele BE-4 cu 3, 9 milioane de livre de tracțiune la sol. Aceste date indică direcțiile investițiilor: capacitate de masă utilă, putere de propulsie și frecvență operațională. Toate trei influențează lanțurile logistice, fabricarea componentelor și planificarea misiunilor pentru comunicații, navigație sau acces comercial la orbita joasă.
Următoarele evoluții par clare: Arianespace intenționează să aloce Ariane 6 pentru un număr semnificativ de misiuni în 2026, India va continua să-și consolideze capabilitățile pentru sateliți mai grei, iar Blue Origin va căuta validarea unui model comercial bazat pe New Glenn. Rata de succes a fiecăruia va influența opțiunile operatorilor de sateliți, agențiilor guvernamentale și clienților comerciali. Cum se vor reflecta aceste schimbări în costuri, disponibilitate și competiție rămâne de văzut, dar tendința este către o diversificare a furnizorilor și o creștere a capacității orbitale disponibile.
Arianespace și Ariane 6, GSAT-7R și LVM3, respectiv New Glenn și motoarele BE-4 sunt nume care apar frecvent în relatările recente și indică direcții concrete: frecvență mai mare a lansărilor, capacitate de masă sporită și sisteme de propulsie testate la putere maximă. Care dintre aceste inițiative credeți că va transforma cel mai mult piața lansărilor în următorii doi ani?
Fii primul care comentează